„Discuția cu pacientul este o obligație profesională pe care farmacistul trebuie să o îndeplinească pentru optimizarea aderenței persoanei bolnave la tratament!“

Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuleasa, Președintele Colegiului Farmaciștilor din România

Stimate domnule Prof. Dumitru Lupuleasa, cea de a XIX-a ediţie a Congresului Naţional de Farmacie are loc în perioada 27-29 Septembrie 2023 la Cluj- Napoca. Cum aţi descrie focusul manifestării știinţifice de anul acesta?
Congresul Național de Farmacie este întotdeauna o provocare pentru comunitatea noastră, a farmaciștilor. Este un eveniment care va reuni și în 2023 profesioniștii medicamentului, pentru a-i informa în legătură cu progresul înregistrat în ultimii ani în domeniul nostru de profil, care cuprinde din ce în ce mai multe arii de expertiză: pornind de la abilitățile în managementul medicamentelor, al dispozitivelor medicale și al suplimentelor alimentare, cu abordarea de noi servicii farmaceutice în farmacia comunitară (testare de diagnostic pentru COVID-19, vaccinare antigripală, evaluarea riscului de diabet zaharat), la farmacia clinică, analizele medico-farmaceutice de laborator, cu extindere la cercetare, industrie farmaceutică și cosmetică, până la utilizarea inteligenței artificiale în tehnologiile medicale. Tocmai de aceea tema Congresului Farma 2023 este: Farmacia azi: de la tradiție la interdisciplinaritate și inteligență artificială.
Și pentru că, în ultimul timp, am vorbit mult despre necesitatea de a repoziționa profesia de farmacist în cadrul sistemului de sănătate românesc, este lesne de înțeles de ce împreună cu ceilalți organizatori ai evenimentului, ne-am gândit că cel mai adecvat motto al Congresului este unul care să amintească colegilor că suntem o forță care poate învinge greutățile de moment ale profesiei, prin faptul că dispunem de toate instrumentele necesare pentru a fi învingători!

În acest moment, vreau să evidențiez în mod deosebit cursurile precongres organizate de Facultatea de Farmacie din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca, care se adresează farmaciștilor, medicilor, specialiștilor din domeniul academic, laborator clinic, sănătate publică, studenților, doctoranzilor și rezidenților, abordând o tematică care își propune să prezinte:

• Principii de bază și aplicații în industria farmaceutică, obiectivul cursului fiind prezentarea modului în care pot fi extrase informații dintr-o bază de date, folosind tehnici de modelare multivariată;
• Noi molecule și metode moderne în contracararea rezistenței la antiinfecțioase, curs care va pune accentul atât pe progresele în descoperirea de noi antibiotice și potențiatori ai acțiunii acestora, cât și pe metodele analitice moderne utilizate în detecția bacteriilor patogene și ale antibioticelor;
• Modelarea proceselor farmacocinetice, care va analiza principiile modelării proceselor farmacocinetice: absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea, prin evaluarea mai multor seturi de date clinice.
  Cu siguranță programul evenimentului va fi pe măsura așteptărilor.

Atunci când medicamentul de primă intenţie lipsește, cum optăm pentru alegerea alternativelor?
Întrebarea dumneavoastră se referă la mai multe aspecte, pe care consider că este bine să le lămurim pe rând și chiar să le dezvoltăm pentru o corectă înțelegere, cu atât mai mult cu cât de mai mulți ani, pacienții, profesioniștii din sănătate, autoritățile de reglementare de profil trebuie să facă față problemelor create de discontinuitățile temporare sau permanente în aprovizionarea pieței farmaceutice cu medicamente care se adresează diferitelor arii terapeutice.

• Dacă medicamentul care lipsește în farmacie este prescris de medic și face parte din categoria medicamentelor care se eliberează numai pe bază de prescripție medicală (Rx), farmacistul este obligat prin lege (HG 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate), cu excepţia cazurilor în care medicul recomandă o anumită denumire comercială, să recomande pacientului medicamentele disponibile în farmacie, aferente Denumirii Comune Internaționale (DCI) înscrise de medic pe rețetă, în ordinea crescătoare a preţului, începând cu medicamentul cel mai ieftin din cadrul DCI respective.
• De precizat că medicii prescriu medicamentele sub forma DCI, iar în cazuri justificate medical, precum şi în cazul produselor biologice şi al medicamentelor care fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat (încheiate între deținătorul autorizației de punere pe piață și Casa Națională de Asigurări de Sănătate), prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripţie şi a DCI corespunzătoare. Legiuitorul precizează că această modalitate de prescriere se aplică în mod corespunzător şi în situaţia recomandării tratamentului prin scrisoare medicală/bilet de ieşire din spital, utilizate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
• În cazurile în care substituţia este permisă farmacistului, farmacistul va selecţiona deci medicamentele generice, echivalente terapeutic cu medicamentul original (de referință), de cele mai multe ori solicitat de pacient, cu aceeași DCI, care conţin aceeaşi substanţă activă terapeutic, în aceeași concentrație și formă farmaceutică, cu aceeaşi eficacitate şi siguranţă, evaluate pe baza acelorași standarde stricte ca și medicamentul original, în cadrul procesului de autorizare de punere pe piață.

Înainte de a efectua o substituţie, dacă sunt îndeplinite condițiile pe care le-am specificat, farmacistul va informa pacientul şi va obţine acordul acestuia privind produsul și prețul acestuia.

• În cazuri de urgenţă, când farmacistul nu are în stoc medicamentul prescris şi estimează că este în interesul stării de sănătate a pacientului să îi elibereze un medicament pe care îl consideră o opțiune terapeutică alternativă, iar medicul care l-a prescris nu poate fi contactat înainte de eliberare, atunci farmacistul îl va informa pe medic cât mai rapid posibil asupra deciziei și acţiunii întreprinse.
• Dacă nu este un caz de urgență și în farmacie nu există niciun medicament cu DCI prescris pe rețetă, farmacistul va explica pacientului că trebuie să informeze medicul despre această situație, în vederea schimbării opțiunii terapeutice.
• Dacă medicamentul cerut lipsește în farmacie, fiind însă un medicament care se poate elibera fără prescripție medicală (OTC), farmacistul va propune un alt medicament OTC disponibil, numai după ce va fi sigur că primeşte suficiente informaţii pentru evaluarea problemei de sănătate specifice pacientului, ca de exemplu: natura şi durata simptomelor, ce acţiuni a întreprins deja, dacă, eventual, a luat vreun medicament. Farmacistul trebuie să evalueze dacă simptomele pot fi asociate cu o problemă gravă de sănătate. În acest caz trebuie să trimită pacientul la medic pentru un aviz medical imediat. Dacă este o problemă minoră, va da sfaturile adecvate şi va dispune eliberarea unui alt medicament OTC cu același tip de indicații terapeutice, oferind informații precise privind acţiunea medicamentului, modul de administrare, doza recomandată, insistând asupra dozei maxime admise, duratei tratamentului, reacțiilor adverse posibile, contraindicaţiilor şi eventualelor interacţiuni cu alte medicamente din tratamentul pacientului. Este extrem de important ca farmacistul să sfătuiască pacientul să consulte un medic dacă simptomele persistă.
• În ambele situații, lipsa medicamentului solicitat în farmacie, fie Rx sau OTC, impune o comunicare adecvată între farmacist și pacient, care să permită omului bolnav să înțeleagă toate recomandările primite, mai ales în cazul substituției tratamentului pe care îl folosea de obicei, pe baza identității de acțiune terapeutică în cazul medicamentului generic în raport cu medicamentul original, dar și în cazul recomandărilor de OTC, care trebuie să urmărească conștientizarea de către pacient a limitelor automedicației.

Optimizarea aderenței la tratament din perspectiva farmaceutică?
În mod evident, pentru pacient, aderența, sau complianța la tratament, cum se mai spune de multe ori, trebuie înțeleasă ca fiind măsura în care atitudinea acestuia corespunde, sau mai bine zis coincide cu recomandările primite din partea profesionistului din domeniul sănătății, pe care le acceptă, le respectă și le urmează întocmai. Aș dori să punctez pe de o parte că aderența și complianța nu sunt sinonime perfecte și consider că termenul de aderență exprimă mai bine ideea de implicare activă a pacientului în respectarea recomandărilor terapeutice și pe de altă parte faptul că deşi aderența nu se referă doar la atitudinea faţă de medicamentele prescrise, ci practic la toate recomandările medicale, cele mai multe studii publicate în literatura de specialitate se raportează la tratamentul medicamentos. Or, aceste studii, prin exemplele de procente îngrijorătoare de nonaderență la tratament în afecțiuni grave (ca infarctul miocardic, bolile reumatologice cronice, ca poliartrita reumatoidă, artroza şi osteoporoza, și multe altele), trag un semnal de alarmă asupra eșecului terapeutic în astfel de situații, cu duble consecințe: individuale (starea de suferință continuă) și economico-sociale, dacă luăm în calcul și implicațiile viitoare ale agravării bolii.

Motivele nonaderenței sunt multiple și țin de pacient, în cea mai mare măsură:

• natura bolii, uneori chiar negarea bolii,
• statutul socio-economic scăzut,
• condiţia cutural-educativă,
• un program prea încărcat,
• găsește greu medicamentul,
• lipsa de încredere în tratamentul prescris,
• teama de reacții adverse,
• nu realizează imediat consecințele neadministrării medicamentului prescris,
• lipsa unei comunicări eficiente cu medicul curant sau cu farmacistul…
• lista de factori poate continua…

Pentru a se evita astfel de situații, de nonaderență la tratament, farmacistul poate și trebuie să intervină printr-o consiliere adaptată condiției pacientului. Discuția cu pacientul este o obligație profesională pe care farmacistul trebuie să o îndeplinească pentru optimizarea aderenței persoanei bolnave la tratament. Prin întrebări adresate pacientului despre diagnostic și prin indicații cât mai clare, pe înțelesul lui, privind modul de administrare, dozele recomandate, reacțiile adverse posibile, temerile pe care le are referitoare la boală și tratament, riscurile asumate în caz de nerespectare a tratamentului așa cum a fost prescris: administrare de alte doze sau întrerupere înainte de perioada specificată etc., farmacistul poate câștiga nu numai încrederea pacientului în profesionalismul său, ci mai ales aderența la tratamentul prescris.
Nu vreau să închei răspunsul la această întrebare fără să subliniez, o dată în plus, importanța pe care o are evidențierea verificării și creșterii aderenței pacientului la tratament, ca obiectiv principal al serviciilor farmaceutice esențiale și avansate, în ordinul de ministru, din noiembrie 2021, care a aprobat nomenclatorul de servicii farmaceutice și metodologia de realizare și implementare a acestora.

Eșecul vaccinurilor și al vaccinării?
…subiect sensibil…la nivel național, dar și global!
Un subiect sensibil-pentru că are un impact major, esențial asupra sănătății globale.
Nu voi susține niciodată ideea de eșec al vaccinurilor!!
Vaccinul este un medicament-un medicament imunologic-și ca orice alt medicament nu este lipsit de reacții adverse, fie ele ușoare sau grave, dar știm că la autorizarea de punere pe piață se evaluează raportul beneficiu-risc. Dacă raportul este în favoarea beneficiului, vaccinul este autorizat să intre în circuitul terapeutic, pentru că a demonstrat că s-a supus reglementărilor specifice, foarte stricte ale Uniunii Europene (UE), referitoare la calitate, eficacitate și siguranță, prevăzute de legislația de profil, transpusă de altfel și în Legea 95/2006, legea care se adresează și medicamentului. Să nu uităm în același timp că toate vaccinurile sunt supuse, în UE, unei monitorizări suplimentare a siguranței, ceea ce înseamnă că raportarea așa-numitelor reacții adverse post-vaccinale indezirabile – RAPI, este esențială pentru o eventuală reevaluare a profilului de siguranță al vaccinurilor.
În ceea ce privește eșecul vaccinării, mi-am pus și eu aceeași întrebare, și cred că am găsit un răspuns corect în luna aprilie a acestui an, într-o declarație a directorului general al OMS, cu ocazia Săptămânii Mondiale a Imunizării. Am reținut că pandemia COVID-19 a perturbat grav programele de imunizare de rutină în toate țările lumii, ceea ce a dus la creșterea focarelor de rujeolă, difterie, poliomielită în multe state, ca urmare a scăderii nivelului de imunizare esențială. Cifrele enunțate, în milioane, referitoare la copiii care au ratat cel puțin o imunizare esențială sau care au ratat complet imunizarea erau alarmante. Fenomenul a redus în mod dramatic ratele de vaccinare la niveluri de acum 15 ani, acest lucru fiind cu atât mai îngrijorător, cu cât reprezintă o continuare a blocării progresului în problema imunizării. Concluzia declarației era extrem de clară și se referea la faptul că este nevoie de un efort global pentru a aborda cauzele care îngrădesc imunizarea, fie că este vorba de disponibilitatea și accesul la vaccinuri, de prețurile lor, sau de dezinformare… Și pentru că am atins subiectul dezinformării, trebuie să punctez că nota de fundamentare a proiectului de HG privind aprobarea Strategiei naționale de vaccinare în România pentru 2023-2030, a subliniat de asemenea creșterea în influență a mișcării anti-vaccinare, ca fiind un posibil factor al scăderii acoperirii vaccinale împotriva difteriei, tetanosului, poliomielitei, rujeolei, tusei convulsive. S-a subliniat de asemenea faptul că pentru implementarea strategiei este necesară adoptarea Legii vaccinării, ca legislație primară!
M-am referit așadar foarte pe scurt, la eșecul vaccinării în ultimii ani și, repet, NU la eșecul vaccinurilor! Ca profesioniști ai medicamentului avem obligația să susținem importanța vaccinului, esențial pentru inducerea unei imunități active, specifice față de un agent infecțios, și a vaccinării, care a fost și rămâne principalul instrument de prevenire primară a unor boli grave. Nu avem voie să uităm că numai prin vaccinare a fost eradicată variola, poliomielita a dispărut din Europa și multe alte boli au fost aproape eliminate.

Situația actuală a rezistenței microorganismelor la antibiotice?
Este deja cunoscut faptul că datele Eurostat poziționează România pe ultimele locuri ale clasamentului în ceea ce privește consultul medical înainte de utilizarea antibioticului.
Sunt farmacist și dascăl în școala de farmacie (cum îmi place să spun) și pentru mine este un lucru de la sine înțeles că orice specialist din domeniul sănătății are obligația profesională, care o include și pe cea civică, de a fi un factor activ în activitatea de creștere a nivelului de înțelegere a amenințării RAM – rezistența la antimicrobiene – asupra sănătății globale.
RAM este un fenomen, o realitate, din nefericire, cu care omenirea se confruntă de mulți ani, ceea ce a determinat Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să impună o abordare comună, încă din 2015, cunoscută ca O singură sănătate – One Health – deoarece antimicrobienele sunt utilizate pentru tratamentul diferitelor infecții atât la oameni, cât și la animale.
Și pentru că întrebarea dumneavoastră se referă la situația actuală a RAM am să vă arăt că am la îndemână, pe birou, newsletter-ul cu detaliile despre rezultatele finale ale proiectului „Întărirea capacității instituționale pentru controlul infecțiilor spitalicești și gestionarea consumului de antibiotice în România”, ceea ce îmi va permite să redau câteva date concrete. De altfel, Colegiul Farmaciștilor din România a primit din partea echipei de management a acestui proiect, rugămintea de a distribui spre informare aceste rezultate și altor colegi, pe care, evident, colegiul a îndeplinit-o. Știu, din experiența anilor care s-au acumulat…că o bună comunicare, eficientă, dublată de educație și instruire adecvate, înseamnă foarte mult în domeniul nostru. Proiectul respectiv a fost implementat de Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș (INBI MB), în calitate de promotor de proiect și coordonat de Ministerul Sănătății (MS); s-a derulat în parteneriat cu Institutul Național de Sănătate Publică din Norvegia, cu sprijinul OMS, de la care s-au achiziționat servicii de expertiză tehnică. A fost finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2014-2021 intitulat Provocări în sănătatea publică la nivel european.
În România, RAM constituind o problemă de sănătate publică, proiectul și-a propus să contribuie la îmbunătățirea unor aspecte referitoare la RAM, umărind obiective ca:

• Elaborare de ghiduri:

» pentru prescrierea de antibiotice,

» pentru testarea standardizată a RAM conform recomandărilor EUCAST,

» pentru supravegherea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM).

• Urmărirea aplicării acestor ghiduri în 5 spitale pilot (Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, Spitalul Județean de Urgență Bacău, Spitalul Universitar de Urgență Elias, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” și Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” – promotor de proiect);
• Îmbunătățirea ghidurilor pe baza observațiilor primite de la echipele spitalelor pilot (formate din 3 experți în microbiologie, boli infecțioase, epidemiologie) și a constatărilor cu ocazia vizitelor de evaluare.
• Identificarea aspectelor care limitează eficiența măsurilor prevăzute în metodologie și a soluțiilor necesare, la nivelul spitalelor pilot, cu potențială extindere la alte unități sanitare din România.

Din materialul de informare primit, rețínem, de asemnenea:

• vizitele de evaluare au fost urmate de rapoarte de evaluare a procesului de implementare a ghidurilor. Raportul final este structurat pe cele 3 secțiuni (microbiologie, boli infecțioase și epidemiologie) corespunzătoare activităților evaluate în cadrul vizitelor în spitalele pilot.
• concluziile principale s-au axat pe dificultățile comune tuturor laboratoarelor de microbiologie evaluate, subliniind totodată dificultățile particulare fiecărui laborator (diferențe de organizare, cazuistică diferită, metode variate de diagnostic, nivele diferite de automatizare a diagnosticului microbiologic, grad diferit de implementare a cerințelor standardului EUCAST).

Pentru a răspunde însă întrebării pe care mi-ați pus-o trebuie să-l citez pe ministrul sănătății, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila, care, înainte de demararea proiectului, a subliniat, în cadrul unei conferințe de presă, care este situația RAM în România, ce se așteaptă de la derularea proiectului și a afirmat că, în această direcție, fiind încă departe de o situație ideală, fondurile norvegiene reprezintă o oportunitate pentru acest domeniu. De asemenea, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila a atras atenția asupra subraportării în România a IAAM, fiind esențial să se cunoască realitatea!
Practic, proiectul pilot a evidențiat nevoile de schimbare, pentru ca aspectele generate de infecțiile invazive cu bacterii multirezistente să apară cât mai rar în spitalele din România, impunându-se ca modelul de bună practică să se extindă la nivel național.

Discontinuitățile de medicamente, cauze, impact, soluții?
Am început să vorbim despre deficit de medicamente pe piața din România cu zece ani în urmă. Problema, după cum se știe, nu este nouă și în plus se manifestă nu numai la nivel național, ci și european și chiar global pentru unele clase de medicamente. Este o realitate care afectează pacientul român, omul bolnav, dar și farmaciștii pentru care aprovizionarea farmaciei a devenit o problemă majoră, cu consecințe multiple, nefaste, asupra profesiei în sine. Problemele de disponibilitate sunt complexe, nu au soluții rapide. Autoritățile de reglementare în domeniul medicamentului joacă un rol important în prevenirea și managementul crizelor, care implică însă mai mulți actori (decidenții politici, industria farma, furnizorii de materii prime, distribuitorii angro….).
S-au căutat, încă din 2013, soluții – Ordine ale ministrului sănătății – care să funcționeze, măcar temporar, pentru a ușura povara lipsei de medicamente, greu suportată de pacienți: Ordin de suspendare temporară a exportului paralel pentru medicamente cu risc de discontinuitate, Ordin care a aprobat obligativitatea raportării lunare a vânzărilor de către distribuitori/importatori/fabricanți pentru identificarea medicamentelor cu risc de discontinuitate. Se cerea ca impactul negativ asupra publicului larg să fie pe cât posibil diminuat. În martie 2017 se adoptă un alt Ordin al ministrului sănătății – 269/2017 – care instituie obligația de notificare a Agenției de către deținătorii de autorizații de punere pe piață și distribuitorii angro, cu 10 zile înainte de efectuarea unei livrări intracomunitare, pentru a fi postată pentru informare și consultare pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) la rubrica dedicată. A fost o măsură care a limitat exportul paralel.
Cauzele crizei de medicamente au fost amplu analizate, dezbătute în cadrul manifestărilor științifice, inclusiv lucrările prezentate cu ocazia reuniunilor de profil pe perioada Președinției României a Consiliului UE din 2019 au abordat reglementările adoptate în România pentru rezolvarea parțială a deficitului de medicamente.
Am să atrag atenția asupra unor aspecte care trebuie cunoscute deopotrivă de profesioniștii din sănătate și de pacienți, pentru a se informa privind disponibilitatea unui medicament.
Astfel, începând din luna februarie 2015, ANMDMR gestionează adresa de e-mail lipsamedicament@anm.ro, formulând răspunsuri la sesizările primite pe această adresă, direct de la pacienți, medici, farmaciști. ANMDMR contactează distribuitorii angro și oferă astfel informații la zi privind disponibilitatea medicamentelor.
De asemenea, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătății 269/2017 privind obligația de a asigura stocuri adecvate și continue, farmaciile pot anunța Agenția la adresa lipsamedicament@anm.ro în cazul în care comanda justificată nu este onorată de către distribuitorii angro. ANMDMR inițiază verificări privind stocurile de medicamente existente la momentul sesizării, pentru a avea o imagine corectă a realității pieței și a relației farmacie-distribuitor angro.
Există încă medici prescriptori și bineînțeles pacienți, care nu cunosc faptul că ANMDMR postează pe website-ul instituției, din iunie 2016, la rubrica Notificări de discontinuitate, notificările primite din partea Deținătorilor de autorizații de punere pe piață (DAPP), prin care anunță, conform obligațiilor legale în vigoare, discontinuitatea temporară sau permanentă pentru unele medicamente, determinate de motive legate de procesul de fabricație sau de motive comerciale.
De asemenea, pe baza Denumirii Comerciale sau a Denumirii Comune Internaționale (DCI), se poate interoga Sistemul electronic de raportare (SER) al Ministerului Sănătății (MS) privind disponibilitatea unui medicament pe piața din România – stocurile fiind raportate zilnic de către distribuitorii angro, importatori, fabricanţi autorizaţi şi farmaciile cu circuit închis şi deschis, conform Ordinului ministrului sănătății 1345 emis în noiembrie 2016. De foarte multe ori, această verificare are ca rezultat, pentru unele medicamente, constatarea că există stocuri limitate, distribuite inegal în diferitele regiuni ale țării.
Vorbim așadar de un context general de manifestare, în ultimii ani, atât în UE, cât și la nivel global, a lipsei de mnedicamente cu impact asupra fiecărui pacient. Și tocmai de aceea, cred totuși că este bine să se cunoască faptul că rolul Agenției Europene a Medicamentului – EMA a fost consolidat în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora. A fost publicat și pe site-ul Colegiului național – CFR un comunicat de presă al EMA din iulie 2022 care evidențiază realitatea acestui fenomen în creștere în UE și pe glob și preocuparea constantă pentru identificarea de soluții viabile pentru minimizarea impactului deficitului de medicamente asupra sănătății publice. EMA a publicat chiar un ghid cu principii de bază și exemple de bune practici, pentru a sprijini astfel profesioniștii din sănătate și organizațiile de pacienți în abordarea disponibilității reduse sau chiar a lipsei de medicamente.
Organizația noastră susține și promovează prin colegii din rețea, măsurile recomandate de EMA pacienților, care în esență se referă la:

• consultarea medicului în privința oricărui medicament care li s-ar putea recomanda ca tratament alternativ,
• urmărirea informațiilor de pe website-ul ANMDMR referitoare la notificările privind lipsa unor medicamente, temporar sau definitiv, din motive de fabricație sau de ordin comercial,
• a nu solicita medicului sau farmacistului mai multe medicamente decât ar avea nevoie.

Trebuie să mai adaug, în sprijinul ideii că se caută soluții de optimizare a disponibilității medicamentelor, faptul că în octombrie 2022 s-a constituit la nivelul MS un grup tehnic de lucru pentru evaluarea metodologiei de calcul a prețului maximal la medicamentele care se eliberează pe bază de prescripție medicală, din care au făcut parte doi reprezentanți ai CFR, alături de reprezentanți ai MS, CNAS, ANMDMR. Important este că, în urma dezbaterilor s-au adus modificări semnificative Ordinului 368/2017 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul şi procedura de aprobare a preţurilor maximale ale medicamentelor de uz uman, care au intrat în vigoare la 1 august.
Vreau să subliniez deschiderea Ministerului Sănătății pentru comunicarea cu Colegiul, pentru evaluarea în continuare a condițiilor de exercitare a profesiei de farmacist, ceea ce va permite luarea de alte măsuri de îmbunătățire a situației actuale.

Cariera de farmacist – oportunități și provocări. Este profesia de farmacist la răscruce?
Mă bucur că interviul nu a început cu această întrebare….răspunsul meu, deși previzibil, poate fi demoralizator, deși nu îmi propun acest lucru. Da. Profesia de farmacist este la răscruce….Vorbim deja de câțiva ani în jurul acestui subiect. Suntem mulți cei care ne iubim profesia, pe care o dorim promovată și respectată. Colegiul Farmaciștilor din România are atribuții legale de apărare a drepturilor, intereselor și demnității acestei nobile profesii și împreună cu colegii mei din conducerea organizației luptăm să găsim soluții viabile pentru repoziționarea profesiei de farmacist în cadrul sistemului de sănătate românesc. Luptăm pentru redobândirea credibilității și a respectului din partea celorlalți profesioniști din domeniu, a pacienților și nu în ultimul rând pentru recâștigarea respectului de sine. Atât eu cât și colegii mei am declarat în spațiul public că profesia noastră se află într-un moment critic, crucial, care obligă la redobândirea identității profesionale, ceea ce înseamnă practic o extindere a ariei de expertiză, a gamei de servicii farmaceutice. Trebuie să ne aliniem la ceea ce fac deja de mai mult timp colegii de profesie din alte state din Uniunea Europeană, care au înțeles mai repede că progresele tehnologice, dinamica sociopolitică, modul multidisciplinar de abordare a actului medical impun o schimbare de viziune, de atitudine, o adaptare care să permită profesiei de farmacist să își găsească locul în ceea ce trebuie să fie un sistem de sănătate eficace, accesibil și rezilient.
Am celebrat în luna iunie a acestui an 100 de ani de la înființarea Facultății de Farmacie din București și am fost mândri când am rememorat realizări notabile din domeniul farmaceutic, fiind conștienți de toate posibilitățile de dezvoltare pe care le-a oferit în tot acest timp și le oferă încă profesia pe care am îmbrățișat-o.
Cauzele acestui declin sunt mai multe și pot fi rezumate la: multe reglementări care au afectat piața farmaceutică, la discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente, la exportul paralel cu consecințe grave asupra accesului la medicamente, la faptul că problemele economice ale farmaciei au câștigat teren în defavoarea interesului strict profesional ….toate acestea au dus – era și de așteptat – la scăderea interesului tinerilor pentru profesia de farmacist. O demonstrează numărul celor înscriși și rezultatele la admiterea la facultățile de farmacie din acest an, care de altfel au urmat unei tendințe de scădere manifestată de mai mulți ani. Cifrele ne întristează profund și obligă…obligă la acțiune imediată, de fapt la continuarea acțiunii, a demersurilor demarate – încet dar sigur – pe linia de noi servicii farmaceutice. Nu voi detalia pașii deja făcuți de farmacia comunitară pe acest drum pentru că sunt cunoscuți (teste de diagnostic pentru COVID-19, vaccinare antigripală, depistarea nivelului de risc de diabet zaharat), dar vreau să reamintesc că la Conferința-dezbatere: Rolul farmacistului în sistemul de sănătate românesc, primul eveniment dintr-o campanie cu tema: FARMACIST PENTRU SĂNĂTATE, care a avut loc în luna ianuarie a acestui an, s-a conturat o concluzie clară, imposibil de negat: nevoia de repoziționare a farmacistului în cadrul sistemului de sănătate românesc este o realitate, de la care trebuie pornit în toate demersurile viitoare de valorificare a profesiei prin consolidarea contribuției pe care farmacistul o poate aduce sistemului de sănătate! Avem datoria să continuăm ce am început!