Educația pentru sănătate, promovarea prevenției și implicit a protecției prin vaccinare reprezintă priorități în activitatea noastră profesională

Interviu realizat cu Dr. Raluca Ghionaru, Medic primar Medicină de Familie cu profil pediatrie, Președinte AREPMF

Înființată în octombrie 2014, putem spune că AREPMF a crescut precum un copil, de la nou-născut spre adolescent. Cât de complexe au ajuns conferințele AREPMF?
Încercăm întotdeauna să venim în întâmpinarea colegilor noștri cu evenimente științifice care îmbină partea stiințifică, cu căldura interacțiunii sociale. Conferința Națională a AREPMF din primăvara fiecărui an reunește medici de familie cu și fără practică pediatrică, dar și colegi din specialități care îngrijesc copii. Tematica este extrem de variată, iar lectorii invitați sunt personalități marcante ale societăților profesionale medicale, care ne onorează cu parteneriate încă din primii ani de activitate.

Prevenția se dovedește a fi prietenul cel mai bun al sănătății. Părerile controversate cu privire la vaccinare au generat o stare de oarecare respingere a imunizării. Cum ar trebui să arate un Program Național de Imunizare? Ce proiecte educaționale dedicate părinților aveți în acest sens?
Întradevăr, mișcarea antivaccinistă a luat amploare în ultimii ani, ducând la scăderea îngrijorătoare a acoperirii vaccinale și, iată, la izbucnirea unor epidemii pe care le credeam de mult uitate, așa cum este cea de rujeolă. Educația pentru sănătate, informarea din surse sigure, corecte din punct de vedere științific, promovarea permanentă a prevenției și implicit a protecției prin vaccinare reprezintă priorități în activitatea noastră profesională. AREPMF are doi piloni puternici care stau la baza medicinei de familie: actualizarea informației profesionale medicale și optimizarea stilului de viață al familiei – programul de educație pentru sănătate „Școala Familiei Mele”. Urmând aceste două direcții, în paralel cu „Îndreptarul de vaccinare pentru cabinetul medicului de familie” am dezvoltat și un material similar pentru părinți, disponibil în format electronic. De asemenea, membrii noștri participă la întâlniri cu părinții, ocazii importante de dialog pe teme de sănătate, de argumentare pe baze științifice și de creștere a nivelului de educație sanitară.

În opinia dvs, ar fi benefică introducerea educației medicale în școli? Ce demersuri se pot face în acest sens?
Cu siguranță educația medicală este necesară încă de la vârste fragede. Un bun început ar fi readucerea în atenția elevilor, profesorilor și părinților a opționalului „Educație pentru sănătate”, care există, dar nu este prezentat elevilor și nu este utilizat. De asemenea, în perioadele în care se desfășoară „școala altfel” sau „săptămâna verde” s-ar putea pune accent pe proiecte care să promoveze un stil de viață sănătos, alimentația sănătoasă, igiena somnului, mișcarea în aer liber, pericolul adicțiilor.

An de an, subiectul „sănătate” este cap de afiș pentru clasa polítică, CNAS, medici, dar și populație, și totuși, situația dezastruoasă rămâne aproape neschimbată. Care sunt principalele direcţii în care consideraţi că se poate acţiona cu şanse reale de reuşită în scopul îmbunătăţirii calităţii actului medical care să îi poată reda medicului de familie statutul profesional meritat în societatea românească?
Un prim pas important în optimizarea activității medicale este reprezentat de debirocratizare. Într-o eră a informatizării și a inteligenței artificiale este dificil de înțeles motivul pentru care raportările în format electronic sau online sunt dublate de hârtii, se lucrează greu cu numeroase modele de tipizate medicale, care ar putea fi reunite sau simplificate.
Un alt aspect important este reprezentat de responsabilizarea pacienților prin implementarea contractului asigurat-asigurator, adică un contract direct între pacient și Casa de Asigurări de Sănătate, care să prevadă clar nu numai drepturile, dar și obligațiile beneficiarului de servicii de sănătate. Acest contract ar putea duce la utilizarea mai judicioasă a resurselor în sănătate și ar implica pacientul în îngrijirea medicală personală, prin respectarea unor programe de sănătate cu accent pe prevenție.
Nu în ultimul rând, valorizarea profesiei medicale, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere moral, prin recunoașterea statutului social de intelectual de elită, ar putea reașeza relația medic-pacient, având la bază respect reciproc, comunicare și colaborare continuă în scopul creșterii calității vieții pacienților.