„Efectele unei educații nutriționale corecte sau deficitare sunt determinante pentru starea de sănătate pe termen lung.“

Interviu realizat cu Prof. Univ. Dr. Cristian Serafinceanu, președintele Asociației pentru Studii Renale, Metabolice și Nutriționale, președintele Comitetului Organizatoric InterDiab

Conferința InterDiab a ajuns la a unsprezecea ediție sub patronajul dumneavoastră. Dacă ar fi să faceți o trecere în revistă a evenimentului de la concepție, ce apreciați că reprezintă acesta pentru lumea medicală românească?
Așa este, InterDiab a ajuns la a 11-a ediție. Conceptul care stă la baza acestui eveniment este acela de medicină multidisciplinară și cred că aceasta este principala contribuție pe care am adus-o în medicina românească. Dintre toate patologiile, probabil că diabetul zaharat are cea mai mare nevoie de o abordare multidisciplinară și când spun asta am în vedere două mari motive. Primul ar fi că diabetul zaharat, mai ales cel cu durată lungă de evoluție, conferă o ”coloratură” diferită majorității celorlalte patologii prezente, fie că este vorba despre o evoluție silențioasă (ca în boala coronariană), fie de o simptomatologie distorsionată (de ex. prin prezența concomitentă a neuropatiei diabetice sau a bolii renale diabetice). Al doilea motiv este că, majoritatea comorbidităților sau complicațiilor modifică, la rândul lor, substanțial evoluția diabetului zaharat (cresc sau scad necesarul de insulină, induc risc crescut de hipoglicemie etc). Urmarea logică este că, pentru a realiza un management performant al unui asemenea pacient, este necesară expertiza în multiple domenii ale medicinei.

Pentru că v-ați oprit asupra conceptului de multidisciplinaritate, pe care InterDiab îl subliniaza încă din titlu, cât de eficient colaborează medicii cu diverse specialități de la noi și ce s-ar putea îmbunătăți din punct de vedere procedural, sau chiar legislativ?
În România au apărut deja primele semne de acceptare a acestui tip de medicină multidisciplinară, fapt dovedit de existența unor Centre de obezitate, de urologie, nefrologie și transplant renal. Este clar că mai sunt multe de făcut și în acest context am gândit și organizat InterDiab-ul. Am spus în fiecare an că medicina multidisciplinară nu înseamnă să trimiți pacientul la mai mulți specialiști și fiecare să își scrie consultul în foaia medicală a acestuia. Daca medicii cu diferite specialități nu pot să fie prezenți în același timp la patul pacientului, aceștia trebuie să îl consulte separat și apoi să decidă împreună asupra cursului optim de tratament. Nu sunt naiv, știu că există orgolii supradimensionate printre colegii mei și fiecare are tendința de a-și impune punctul de vedere. Probabil că elaborarea unor protocoale de cooperare ar fi benefice, dacă acestea nu rămân doar pe hărtie. Faptul că ne întâlnim periodic, inclusiv la lucrările InterDiab și avem ocazia să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine preocupările reciproce este după părerea mea un mare pas înainte.

Cum va arăta InterDiab 2025 din punct de vedere organizatoric, al participării autohtone și al prezenței specialiștilor străini care au acceptat invitația dumneavoastră?
InterDiab 2025 va dura trei zile, între 6 și 8 martie și este împărțit în mai multe ”subunități”. Astfel, vom avea un curs educațional internațional structurat în trei părți, fiecare cu câte două prelegeri, tema centrală fiind ”actualități în diabetologie”. Vor exista apoi șase sesiuni de diabet, fiecare a câte patru prezentări de 20 de minute, susținute de experți români și lectori internaționali invitați. Nu în ultimul rând, dialogul interdisciplinar va fi facilitat de existența unor sesiuni de cardiologie, endocrinologie, gastroenterologie și nefrologie, unde prezentările vor fi susținute de specialiști de marcă din aceste domenii și vor avea teme legate de pacientul cu diabet zaharat. Toată această construcție este posibilă datorită prezenței unui număr consistent de lectori români (majoritatea cadre universitare de predare) dar și a unor experți internaționali din Italia, Austria, Bulgaria, Serbia, Israel, Grecia, Statele Unite etc. Pot afirma cu certitudine și satisfacție că România are astăzi o expertiză de nivel internațional, cel puțin în acest domeniu.

Având în vedere că diabeticii din România beneficiază de tratament prin Programe Naționale de Sănătate subvenționate, cât de eficient este acest sistem din perspectiva medicului și în ce măsură are o acoperire financiară corespunzatoare?
Vorbind despre Programul Național de Diabet, sigur că se poate și mai bine, în special ar fi de rezolvat disfuncționalitățile relativ frecvente ale sistemului informatic. Pe de altă parte însă, așa cum am spus în repetate rânduri, pacienții români sunt relativ privilegiați în raport cu cei din alte țări, unele chiar cu sisteme sanitare considerate superioare. Decontarea completă a insulinelor de ultimă generație, care pot fi utilizate fără restricții, precum și accesul facil la medicații moderne (inhibitorii de SGLT2 sau agoniștii GLP1) sunt dovezi grăitoare în acest sens. Un alt exemplu este cel al sistemelor de administrare continuă a insulinei (pompe de insulină și senzori de monitorizare), care deasemenea sunt la îndemâna pacienților. În concluzie, cred că putem să ne mândrim cu sistemul românesc de îngrijire a pacienților cu diabet zaharat și cu faptul că suntem una dintre puținele țări din lume unde Diabetologia este specialitate de sine stătătoare.

Ca o continuare a întrebării precedente, au trecut 18 luni de la înființarea Registrului Național de Diabet și Prediabet, creat cu intenția de a prezenta tabloul general al acestei afecțiuni în România și cu principal rol de a ghida finanțarea Programelor de Sănătate la acest capitol. Avem o vedere de ansamblu mai bună astăzi, sau mai sunt multe de făcut până când statisticile vor reflecta realitatea din teren?
Despre Registrul Național de Diabet, sunt multe lucruri de spus, dar trebuie să așteptăm primele rapoarte exhaustive pentru a face un bilanț. Eu am pledat de-a lungul anilor pentru un alt model decât cel care a fost adoptat în final, dar este posibil ca lucrurile să funcționeze… sau nu. Vom vedea.

Considerați că ar fi necesar ca Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice să se implice prin specialiștii ei în crearea unui program național de informare, privind importanța nutriției pentru starea generală de sănătate și pentru o calitate crescută a vieții cetățeanului? Programul s-ar putea adresa școlarilor, pentru a-i ajuta să-și formeze obiceiuri alimentare sănătoase, ar trebui să influențeze curricula școlilor de medicină care acordă un spațiu redus nutriției, deasemenea ar putea genera efecte legislative, de natură să îmbunătățească starea de sănătate a națiunii.
Aici este un alt punct sensibil. Nutriția, atât cea profilactică sau comunitară cât și cea clinică sunt în prezent cenușărese ale curriculei din facultățile de medicină, spațiul acordat acesteia fiind aproape de zero (cel puțin în București). Singurele noțiuni specifice pe care le primesc studenții sunt prin cursuri opționale sau mici acolade în cadrul altor specialități (de exemplu la gastroenterologie sau la igienă). Tentativele de a substitui medicii nutriționiști prin crearea unor Colegii de nutriție nu au fost prea eficiente, deoarece intervenția medicală nutrițională necesită cunoștințe medicale solide. Nutriția nu este o specialitate spectaculoasă, dar este foarte necesară, iar efectele unei educații nutriționale corecte sau deficitare sunt determinante pentru starea de sanatate pe termen lung. Da, este clar că Societatea de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice s-ar putea implica prin elaborarea unor documente sau/și prin lobby specific, dar mult mai eficientă ar fi abordarea instituțională din partea Ministerului Sănătății și a Universităților, prin modificările necesare în curriculă.

Cu multe mulțumiri pentru timpul acordat, vă rugăm să încheiați adresându-vă direct colegilor, care vor fi prezenți direct sau indirect la lucrările InterDiab din martie.
Mesajul pe care aș vrea să îl transmit colegilor este de a veni la InterDiab cu încredere, așa cum au făcut-o în cei zece ani anteriori și îi asigur că nu vor fi dezamăgiți. Crezul meu de o viață este că suntem egali în strădania noastră de a ajuta oamenii și că medicina este cea mai nobilă profesie. Vă așteptăm!