EGb761 și deficitul cognitiv minor

Conform unui raport OMS din februarie 2018, în intervalul 2015-2050 populația de 60 de ani se va dubla (de la 12% la 22%). Creșterea speranței de viață, îmbătrânirea populației și scăderea natalității au deja un impact major socioeconomic chiar și pentru țările dezvoltate. Efectele sunt cu atât mai mari cu cât în anii 90, din bugetul pentru sănătate, se aloca un procent de 90% pentru îngrijiri medicale și numai 1,5% pentru profilaxie, în condițiile în care reducerea mortalității este în primul caz de 11% și 43% printr-o bună prevenire, care implică educația pentru sănătate pe scară largă¹. Din păcate, această tendință se păstrează și astăzi în majoritatea țărilor dezvoltate. Vârsta cronologică este cel mai puternic factor de risc pentru demență și prevalența acesteia². Diagnosticarea precoce a modificărilor cognitive este foarte importantă pentru reducerea impactului socioeconomic al demențelor. Deficitul cognitiv minor (mild cognitive impairment – MCI) denotă o afectare a memoriei, care depășește criteriile pentru îmbătrânirea normală, fiziologică, dar nu îndeplinește criteriile pentru demență. MCI poate reprezenta un stadiu incipient al demenței; cu toate acestea, alte boli pot provoca, de asemenea, MCI. Unele cauze ale MCI pot fi tratate cu ușurință dacă sunt detectate de la debut. Diagnosticarea precoce poate ajuta astfel la menținerea independenței funcționale și la o calitate a vieții corespunzătoare vârstei cronologice. MCI a fost descris in 2001 de Petersen MCI și poate evolua în 4 direcții: stabilitate (nu se ameliorează dar nici nu face conversia spre demență -26,84%), instabilă (cu fluctuații între MCI și normalitate -18,13%), remisie (recuperarea unor funcții cognitive) și progresivă, către demență³. Lipsa consensului referitor la ce domenii cognitive ar trebui să fie evaluate și prin ce teste, sau asupra limitei dintre performanța normală cognitivă și cea patologică, explică inexistența unor ghiduri de practică. La acestea se adauga rezultatele fals (+) sau fals (-) ce țin de educație, deficite senzoriale, explorarea unei funcții cognitive unice, etc. Apariția biomarkerilor specifici precum beta secretaza plasmatica 1 (BACE1) care crește semnificativ la pacienții cu MCI, cu risc de conversie după trei ani spre demența Alzheimer, reprezintă progrese importante⁴.

În unele forme de MCI, pierderea de memorie este predominantă și este asociată cu un risc ridicat de conversie suplimentară spre demența Alzheimer. Persoanele cu MCI și deficiențe în alte domenii cognitive decât memoria, au un risc mai mare de a dezvolta alte forme de demență, precum cea cu corpi Lewy5.
Conform Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, a cincea ediție (2013), abreviat ca DSM-5, criteriile de diagnostic pentru tulburarea neurocognitivă usoară (TNCU), sunt 4, de la A la D, cu două subcriterii A1, A2:
A = declin cognitiv ușor față de un nivel anterior de performanță într-unul sau mai multe domenii; A1 = sesizat de pacient, aparținător sau clinician; A2 = o afectare usoară a performanței cognitive (atât A1 cât și A2 trebuie îndeplinite simultan);
B = afectarea usoară cognitivă nu intervine în activitatea de zi cu zi;
C = manifestarile nu apar exclusiv în contextul delirului;
D = nu sunt mai bine explicate de o altă aafecțiune.
Foarte important este ca tulburările semnalate să nu se datoreze altor cauze tratabile, deci reversibile ale deficitelor cognitive.
Tulburările neurocognitive usoare se găsesc la capitolul 6D71 din noua Clasificare Internațională a Bolilor, ICD 11, care este în curs de implementată în majoritatea țarilor.
Deficitul cognitiv ușor poate fi considerat deci ca prodrom al demenței, putând fi însoțit și de simptome non-cognitive, precum depresie, apatie, perturbări ale ritmului somn-veghe.
Conform ghidurilor terapeutice pentru tulburările psihiatrice majore publicate în 2014, în prezent nu există terapii standard pentru deficitul cognitiv minor, existând premise teoretice ale unor beneficii terapeutice posibile care ar încetini progresia simptomelor cognitive, prin tratamentul factorilor de risc. MCI asociat vârstei înaintate ar putea fi ameliorat prin produse „anti-aging” ce conțin ginkgo biloba, trofice cerebrale, antioxidanți și un regim sănătos de viață.
Originar din China, arborele Ginkgo biloba, a apărut cu cca 200 mil. de ani în urmă. În Europa a ajuns în anul 1710 (la Utrecht, Olanda6. El este recunoscut în domeniul farmaceutic. Produsele obținute din frunzele arborelui Ginkgo Biloba, trebuie sa îndeplinească cerințele ambelor foruri internaționale, WHO Monographs și EU Herbal Monograph. Singurul extract standardizat recunoscut este EGb 761 („gold standard extract“). Această calificare s-a obținut prin respectarea condițiilor privind cultivarea, culegerea frunzelor de Ginkgo Biloba (la maturitate) și procesul de extracție7,8.
Acțiunea farmacologică a EGb 761 se concentrează pe proprietațile vasculotrope și îmbunătățirea reologiei, pe acțiunea antioxidantă și de neuroprotecție. Se apreciază ca numărul total de celule neuronale din creier este de 86 bilioane, cu un număr aproximativ egal de celule nonneuronale9. S-a constatat că noi dezvoltăm aproximativ 700-1000 noi neuroni în hipocamp zilnic, astfel că până la vârsta de 50 ani, aici vom avea aproximativ 12 milioane de neuroni noi, suficienți pentru a înlocui complet hipocampul, structura strategică pentru cogniție10. EGb 761 influențează cortexul cerebral, hipocampul, substanța neagră și măduva spinării, ffiind eficient în afecțiunile cerebrovasculare și cogniție11,12.

Pentru ca extractul de Ginkgo biloba să aibă proprietățile cunoscute, el trebuie să fie standardizat sau cuantificat, adică să conțină o cantitate precisă din anumiți constituenți:

• flavonoide (ginkgoflavonoide) 22-27%,
• terpene (ginkgoterpenoide) 5-7%, dintre care
  – 2,8-3,4% ginkgolide (A, B, C, diterpene);
  – 2,6-3,2% bilobalide (sesquiterpene);
• sub 5 ppm (părti per million, adică sub 0,5 mg/100 g extract vegetal) acizi ginkgolici, care au potențial alergenic și toxic;
  Biflavonoidele, care reduc absorbția intestinală a componentelor active, ducând la diminuarea acțiunii terapeutice, trebuie să nu se regăsească în acest extract13.
• Preparatele nestandardizate, care conțin doar flavonoide, nu au efecte neurotrope; cele cu conținut ridicat de acizi ginkgolici induc reacții alergene puternice și toxicitate celulară; cele cu conținut mare de terpene interferă cu coagularea sângelui ducând la interacțiuni cu anticoagulantele și antiagregantele utilizate concomitent, cu risc crescut de sângerare14.
  Utilizarea suplimentelor alimentare de origine vegetală este larg răspândită, dar complexitatea și variabilitatea lor determină multe provocări. Atât producătorii, cât și decidenții, sunt responsabili pentru siguranța celor cărora le sunt indicate. Medicii trebuie să le utilizeze după o bună și corectă informare15.
  Medicii de familie au rol esențial în selecția pacienților cu probleme cognitive incipiente. O atenție deosebită trebuie acordată pacienților peste 50 de ani care afirmă scăderea memoriei, probleme de atenție și concentrare, simptome de depresie, anxietate, apatie, sau care au antecedente heredocolaterale de tulburări cognitive. Când pacientul asociază și factori de risc vasculari, pe lângă identificatrea lor se încearcă și modificarea acestora, cunoscându-se faptul că ei intervin în patologia cognitivă. În situațiile amintite, medicii de familie vor colabora cu medicii neurologi, psihiatri, cu psihologii, în vederea managementului medical optim.

Conform ghidului elaborat de Academia Americana de Neurologie, în 2018, privind MCI, recomandările sunt următoarele:

• pentru pacienții care acuză tulburari de memorie care nu pot fi atribuite imbătrânirii fiziologice, se recomandă evaluare;
• dacă experiența în MCI lipseste, se recomandă ca pacienții să fie trimiși unui specialist;
• dacă pacientul este diagnosticat cu MCI, se încearcă decelarea factorilor de risc modificabili;
• se fac testări periodice pentru a se vedea tendința evoluției MCI;
• nu există medicamente aprobate de FDA pentru MCI, dar un program de exerciții fizice de 2 ori pe săptămână ar putea fi benefic16.

Alte utilizari ale extractului standardizat de Ginkgo biloba, EGb 761 sunt in tratamentul simptomatic al tinitusului sau tratamentul adjuvant al vertijului. Datorită efectelor sale antiplachetare, vasodilatatoare si antioxidante, îmbunătățește fluxul sanguin17,18. De asemeni, ameliorează simptomatologia vertiginoasă, reducând intensitatea, frecvența și durata vertijului19.20.
În prezent, pe site-ul clinicaltrials.gov, sunt, în diferite stadii de desfăsurare, 78 studii clinice cu EGb761 pentru diverse afecțiuni (cognitive, ORL, oculare, vasculare, psihiatrice, etc.), care vor aduce date noi privind indicațiile acestui extract standardizat, atât pentru declinul cognitiv cât și pentru alte afecțiuni medicale21.

Bibliografie

1. Pineault R, Daveluy C. La planification de la santé. France: Nouvelles, 1995. ISBN-13: 978-2921696050;
2. Stephan et al. Journal of Psychiatric Research 2018;100:1–4;
3. Petersen et al. Arch Neurol. 2001;58(12):1985–1992;
4. Shen et al. Biol Psychiatry. 2018;83(5):447–455;
5. Grundman et al. Arch Neurol. 2004;61(1):59–66;
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arborele_pagodelor, accesat 2025;
7. European Union herbal monograph on Ginkgo biloba L., folium 28 January 2015, EMA/HMPC/321097/2012;
8. WHO Monographs on selected medicinal plants Folium Ginkgo, Volume 1,1999;
9. Azevedo et al. J Comp Neurol. 2009;513(5):532–541. doi:10.1002/cne.21974;
10. Spalding et al. Cell 2013;153(6):1219–1227;
11. Ren et al. Neural Regen Res. 2019;14(7):1152–1157;
12. Wąsik A, Antkiewicz-Michaluk L. Pharmacol Rep. 2017;69(5):851–860;
13. Grass-Kapanke et al. Neuroscience & Medicine 2011;2:48-56;
14. Garban, Florescu Ghid – Suplimentele Alimentare, Institutul National de Sanatate Publica – 2013, p 30;
15. Shipkowski et al. Food Chem Toxicol. 2018;118:963–971;
16. Petersen et al. Neurology, 2017:90(3):126–135;
17. Hilton et al. Cochrane Database of Systematic Reviews 2013;3:CD003852;
    von Boetticher et al. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 2011;7:441– 447;
18. Hamann K. The Internet Journal of Otorhinolaryngology 2006:6(2):1-7;
19. Sokolova et al. International Journal of Otolaryngology 2014;2014:682439;
20. Search for: Other terms: EGb761 | List Results | ClinicalTrials.gov, accesat 2025.