Prof. Univ. Dr. Cătălina PoianăAuthor
Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Cătălina Poiană, Șef Disciplina de Endocrinologie „C. I. Parhon“, București și Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“, București, Prorector la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București
Stimată doamnă Profesor, care vor fi tematicile prezentărilor științifice pe care le veți susține în cadrul celui de-al 31-lea Congres Național al Societății Române de Endocrinologie, ce va avea loc la Oradea în perioada 25-28 Iunie 2023?
În perioada 25-28 Iunie 2023 vor avea loc la Oradea lucrările celei de-a 31-a ediții a Congresului Național al Societății Române de Endocrinologie. Și în acest an Programul Științific al Congresului este generos, abordând tematici de mare actualitate, în sesiuni plenare, întâlniri cu experții, sesiuni de dezbateri sau comunicări orale. Am fost onorată să răspund invitației de a susține o Plenară, intitulată: Noi paradigme în managementul osteoporozei. De asemenea, am organizat un Simpozion comun al Asociației Române pentru Studiul Tumorilor Neuroendocrine și al Societăţii Române de Endocrinologie, în care într-o echipă multidisciplinară vom discuta aspecte practice ale abordării unor interesante cazuri de neoplasme neuroendocrine, pe baza noilor ghiduri de diagnostic și tratament din această patologie. Aș mai aminti prezentarea unor patologii rare, cum ar fi: Managementul terapeutic al hipofosfatemiei X-linkate la vârsta adultă, sau relevante aspecte ale implicării hormonilor în obezitate, cum ar fi Axa GH – IGF-1 în obezitate.
Endocrinologia este o specialitate care a evoluat foarte mult odată cu dezvoltarea tehnicilor de biologie moleculară și de genetică. Care sunt terapiile inovatoare funcţionale în Endocrinologie?
Da, Endocrinologia este una dintre specialitățile medicale în care ultimele decenii au adus profunde schimbări ca urmare a progresului înregistrat în domeniul geneticii, al biologiei moleculare, precum și al imunohistochimiei. Sunt patologii endocrine importante în care s-au înregistrat progresiv în acest răstimp terapii inovatoare, de exemplu terapia cu analogi de somatostatin în acromegalie și în tumorile neuroendocrine, inhibitori de mTOR, everolimus sau inhibitori ai angiogenezei, sunitinib în neoplasmele neuroendocrine, sau terapii biologice în osteoporoză, anticorpii monoclonali umani anti RANKLigand, denosumab sau antisclerostină, romosozumab sunt doar câteva asemenea exemple.
Când se recomandă un screening al glandei tiroide? Prevenţia are un rol definitoriu?
În orice sistem de sănătate performant prevenția este o componentă majoră a serviciilor medicale din domeniul sănătății. Și în Endocrinologie, diagnosticul precoce al multor afecțiuni este important, pentru a permite tratament specific și pentru a preveni apariția complicațiilor. Și în patologia tiroidiană se recomandă o evaluare endocrină atunci când în tabloul clinic al pacientului apar elemente care sugerează hipofuncția tiroidiană precum fatigabilitate, lipsă de energie, scăderea memoriei, intoleranță la frig, constipație, încetinire psihomotorie, facies infiltrat, tegumente palide și uscate, bradicardie sau dimpotrivă de hiperfuncție tiroidiană, cum ar fi scădere în greutate cu apetit păstrat, tranzit intestinal accelerat, intoleranță la căldură, transpirații, palpitații, tahicardie, tremor al extremităților, agitație, nervozitate, insomnii, etc.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni endocrine întâlnite în rândul pacienților din România?
Printre cele mai frecvente afecțiuni endocrine întâlnite în rândul pacienților noștri se numără patologia tiroidiană, și în special hipotiroidismul, care este de aproximativ 8 ori mai frecvent la femei față de bărbați. Cel mai adesea cauza hipotiroidismului la adult este primară, adică afectarea tiroidei, și dintre acestea cauza autoimună este cea mai frecventă situație, Tiroidita cronică autoimună, Hashimoto se întâlnește la aproximativ 3% din populația adultă, cel mai adesea între 30 și 50 de ani. Alte cauze de hipotiroidism primar sunt cele iatrogene (tiroidectomia sau tratamentul cu iod radioactiv), sau deficitul de iod. Nu trebuie subestimate însă, nici tireotoxicoza care are o frecvență de patru ori mai mare la femei comparativ cu bărbații, sau prevalența nodulilor tiroidieni, care este de aproximativ 4-5%. Aproximativ 5% din totalul nodulilor tiroidieni pot fi cancere tiroidiene.
De asemenea, obezitatea este întâlnită la aproximativ 24% din adulți, dar în Atlasul Mondial de Obezitate, ediția 2023, se preconizează pentru România o creștere până în 2035, de 35% în rândul adulților. Îngrijorătoare este însăși obezitatea la copii, creșterea anuală fiind estimată în același Atlas pentru 2035 de 5,6%.
Există boli aflate la interferența dintre specialități. Exemplificați și definiți, vă rog, care sunt cauzele generatoare?
Un exemplu de patologie aflată la interferența dintre specialități este osteoporoza, afecțiune de care se ocupă endocrinologii, reumatologii, geriatrii, precum și specialiștii de medicină internă, medicină fizică și de reabilitare, și nu numai. Osteoporoza reprezintă o reală problemă de sănătate publică, fiind cea mai frecventă boală metabolică osoasă, caracterizată de scăderea rezistenței osoase și creșterea consecutivă a riscului de fractură. Osteoporoza se datorează unui dezechilibru între resorbția și formarea osoasă, respectiv creșterea resorbției osoase și scăderea formării osoase.
Se poate vorbi de Managementul multidisciplinarității medicale și în Endocrinologie?
În articolul II din Decretul-lege de înființare a Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon” din 1946 era menționat: „Institutul de Endocrinologie are drept scop organizarea, îndrumarea şi promovarea studiilor şi cercetărilor teoretice şi experimentale în domeniul endocrinologiei aplicate în toate ramurile biologice şi sociale”, demonstrând încă de atunci multidisciplinaritatea medicală în Endocrinologie. Abordarea modernă a unor tipuri de patologie endocrină nu poate fi efectuată decât într-o manieră pluridisciplinară şi o grăitoare exemplificare, o reprezintă tumorile neuroendocrine, al căror management corect şi eficient se poate face doar cu implicarea multor specialiști: endocrinologi, gastroenterologi, oncologi, chirurgi, anatomo-patologi, radiologi, radioterapeuți, specialiști de medicină nucleară.
Conceptul de tumoră neuroendocrină a evoluat foarte mult. Cât de dificilă este diagnosticarea tumorilor neuroendocrine având în vedere faptul că au ca punct de plecare sistemul endocrin difuz?
Neoplasmele neuroendocrine reprezintă un grup heterogen de tumori, cu punct de plecare în sistemul endocrin difuz. Ele își pot avea originea în glandele endocrine (hipofiză, paratiroide, adrenale), în insule de celule endocrine din alte glande (tiroidă, pancreas), sau din celule endocrine dispersate de-a lungul tractului digestiv sau respirator. Mai mult de jumătate dintre ele au ca punct de plecare tractul digestiv sau pancreasul, fiind numite tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice.
Descrise cu peste 100 de ani în urmă și inițial denumite carcinoid, ceea ce sugera o evoluție mai blândă, continuă să fie o provocare pentru clinician, și din 2010 Organizația Mondială a Sănătății le redefinește ca neoplasme neuroendocrine, pentru a sublinia potențialul lor malign în multe cazuri. Diagnosticul neoplasmelor neuroendocrine poate fi de multe ori întârziat câțiva ani, deoarece tabloul lor clinic poate fi vag și nespecific, putând fi confundat cu alte condiții digestive, cum ar fi spre exemplu sindromul de colon iritabil. Odată cu agravarea simptomelor și efectuarea de teste biochimice și investigații imagistice se pot evidenția tumora primară, sau uneori direct metastazele hepatice. Uneori acestea pot fi găsite întâmplător cu ocazia altor investigații efectuate. Biopsia leziunii sau rezecția, urmate de examen histopatologic și întotdeauna și imunohistochimic confirmă diagnosticul.
