Epilepsia copilului, dincolo de criza convulsivă

Epilepsia este o boală neurologică cronică, una dintre cele mai comune tulburări neurologice în rândul copiilor, afectând aproximativ 1 din 100 de copii în întreaga lume, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Afecțiunea poate debuta la orice vârstă, încă din prima zi de viață și până la perioada de adult sau vârstnic. Această afecțiune se caracterizează prin crize epileptice recurente, care sunt rezultatul unei activități neuronale anormale în creier. Astfel, se estimează că 0,5-1% dintre copii și tinerii din întreaga lume au epilepsie. Epilepsia poate avea efecte și implicații pe termen scurt și lung atât pentru copii, cât și pentru familiile acestora.

Cauzele epilepsiei sunt variate: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune sau necunoscute:

• Leziuni ale creierului secundare unor cauze prenatale sau perinatale (de exemplu, o privare de oxigen sau traumatisme în timpul nașterii, greutate mică la naștere);
• Anomalii congenitale sau afecțiuni genetice cu malformații cerebrale asociate;
• Traumatism cerebral sever;
• Accidentul vascular cerebral care restricționează cantitatea de sânge și oxigen la creier;
• O infecție a creierului, cum ar fi meningita, encefalita sau neurocisticercoza ;
• Sindroame genetice;
• Tumori.

Criza convulsivă este epilepsie?
De reținut: o criza convulsivă nu înseamnă stabilirea de la bun început a diagnosticului de epilepsie.
Criza epileptică este un episod caracterizat prin semne clinice apărute brusc datorita unei descărcări anormale excesive sau sincrone a activității neuronale din creier, putând avea sau nu corespondent electric (modificări pe traseul EEG).
Epilepsia este o boală caracterizată prin predispoziția durabilă de a genera crize epileptice În cazul sugarilor și copiilor, epilepsia poate îmbrăca foarte multe forme de manifestare din punct de vedere al prezentării clinice. Ea se poate manifesta prin episoade scurte de mișcări involuntare, cu debut și sfârșit brusc, ce pot apărea atât din somn, cât și din stare de veghe, care pot implica o parte a corpului (crize cu aspect focal) sau întregul corp (crize cu aspect generalizat). Uneori, crizele pot fi însoțite de pierderea stării de conștienta sau alte fenomene vegetative (emisie sfincteriană, paloare, transpirație, tahicardie), precum și prin episoade cu aspect de spasmele infantile, ce pot fi des confundate cu colicile sau crizele de tip absență, diagnosticate greșit ca deficit de atenție sau tulburare de comportament.

Stabilirea diagnosticului de epilepsie
În prezent, considerăm epilepsie:

1. Cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) separate de mai mult de 24 de ore;
2. O criza neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de a repeta criza egală cel puțin cu riscul de recurență după 2 crize neprovocate (cel puțin 60%) în următorii 10 ani;
3. Diagnosticarea unui sindrom epileptic.

În practica clinică este obișnuită stabilirea diagnosticului de epilepsie după apariția a două crize la mai mult de 24 ore una de alta. De cele mai multe ori, o criză epileptică este declanșată de anumite situații sau factori externi, precum:

• Privarea/lipsa somnului
• Febra sau în contextul unei boli acute
• Luminile strălucitoare și cele intermitente (flash, stroboscop)
• Consumul excesiv de cafea, alcool, medicamente sau droguri

Pentru a stabili un diagnostic de epilepsie la un copil, este necesară evaluarea mai multor criterii:

1. Istoricul Medical: Evaluarea detaliată a istoricului medical al copilului, inclusiv orice antecedente familiale de epilepsie sau alte tulburări neurologice;
2. Descrierea Crizelor: Informații despre caracteristicile crizelor epileptice, cum ar fi durata, frecvența și simptomele asociate;
3. Examinarea Neurologică: Examinarea fizică și neurologică a copilului pentru a identifica semnele fizice ale epilepsiei sau ale altor afecțiuni associate;
4. Teste de Diagnostic: Utilizarea diferitelor teste și proceduri de diagnostic, cum ar fi electroencefalografia (EEG), imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și teste de sânge, pentru a evalua activitatea electrică a creierului și pentru a identifica eventualele anomalii structurale.

Metode de Investigare a epilepsiei

• Electroencefalografia (EEG): Este una dintre cele mai importante metode de investigare în diagnosticul epilepsiei. EEG-ul măsoară activitatea electrică a creierului și poate detecta modele anormale asociate cu epilepsia;
• Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM): IRM-ul oferă imagini detaliate ale creierului și poate fi folosit pentru a identifica anomalii structurale, cum ar fi tumori sau leziuni, care ar putea fi asociate cu epilepsia;
• Analize de Sânge: Anumite analize de sânge pot fi efectuate pentru a identifica eventualele dezechilibre chimice sau afecțiuni medicale genetice care ar putea fi implicate în apariția crizelor epileptice;

Crizele convulsive non-epileptice la copii

• Convulsii febrile;
• Convulsiile hipocalcemice;
• Convulsiile hipoglicemice;
• Convulsiile din sindromul de deshidratare acută;
• Convulsiile din intoxicațiile acute;
• Convulsiile din carența de piridoxină
• Convulsiile febrile

Un loc aparte în patologia pediatrică îl reprezintă convulsiile febrile, ele reprezentând cel mai comun tip de criză în perioada copilăriei. În cazul sugarilor sau a copiilor mici, până în vârsta de 5-6 ani, în situația unui episod febril înalt, există riscul convulsiilor febrile, o patologie înspăimântătoare pentru părinți și din nefericire, extrem de frecventă. Ele au transmitere genetică, sunt dependente de vârstă, prezența lor nu semnifică diagnostic de epilepsie și se împart în 2 categorii: convulsii febrile simple și complexe.

De reținut!

1. Vorbim despre convulsii febrile în cazul convulsiilor survenite la copilul:

– în vârstă de >6 luni,

– în asociere cu o boală febrilă, care nu este cauzată de infecție a sistemului nervos central,

– fară crize neonatale sau alte tipuri de crize epileptice neprovocate în antecedente,

– și fară a întruni criteriile pentru alte tipuri de crize acute simptomatice.

2. Convulsiile pot fi simple sau complexe
3. Efectuarea EEG nu este investigație de rutină în convulsiile febrile simple
4. Tratamentul convulsiilor febrile nu este obligatoriu cu medicație antiepileptică, ci de cele mai multe ori prin combaterea eficientă a febrei cu antipiretice și folosirea medicației în regim acut în cazul crizelor cu durată mai lungă de timp!

Epilepsia se vindecă?

În patologia pediatrică există și forme vindecabile de epilepsie, dependente de vârstă, nu doar tratabile.

Epilepsia este considerată rezolvată pentru:

1. Indivizii care au un sindrom epileptic dependent de vârstă și au trecut de vârsta aplicabilă pentru sindromul respectiv;
2. Persoanele care au rămas fară crize mai mult de 10 ani și fară medicație mai mult de 5 ani;

Tratamentul epilepsiei

Tratamentul în epilepsie nu este întotdeauna necesar în populația pediatrică, existând forme autolimitante, benigne, dependente de vârstă.

Principala opțiune de tratament al epilepsiei rămâne terapia medicamentoasă prin intermediul căreia se încearcă reducerea numărului și intensității crizelor epileptice experimentate de către pacient, aceasta fiind adaptată în funcție de fiecare formă de epilepsie în parte.

Intervenția chirurgicală pentru tratarea crizelor de epilepsie este rezervată cazurilor neresponsive la tratamentul medicamentos și se efectuează în situațiile în care crizele epileptice își au originea la nivelul unor arii cerebrale bine delimitate, accesibile și care nu sunt implicate în procese complexe și esențiale vieții.

PENTRU PACIENȚI: Dacă credeți că nu aveți epilepsie, nu schimbați și nu opriți tratamentul înainte să vă consultați cu medicul dumneavoastră!

Sfaturi utile în cazul unei prime crize convulsive la domiciliu:

1. Așezați copilului întins pe o suprafață moale, pe o parte!
2. Asigurați-vă că respiră bine!
3. Nu introduceți nimic în gură!
4. Curățați gura de eventuali corpi străini – mâncare, secreții!
5. Se vor monitoriza atent durata crizei, culoarea tegumentelor, posibilele mișcări. Se recomanda înregistrarea video a manifestării!
6. Se va suna la numărul de urgenṭă pentru transportarea copilului la spital în vederea investigării cauzelor!

Surse:

1. https://ilae-romania.ro
2. Comission on Epidemiology and Prognosis, International League Against Epilepsy. Guidelines for epidemiological studies on epilepsy. Epilepsia. 1993;34:592-6
3. www.cdg.gov
4. www.who.int