Evaluarea geriatrică – piatra de temelie pentru o îmbătrânire sănătoasă

Creșterea populației, îmbătrânirea demografică (şi implicit raportul de dependenţă demografică), urbanizarea și migrația internațională sunt patru tendințe demografice majore care modelează lumea în prezent; dar îmbătrânirea demografică este un fenomen modern: niciodată până acum nu a existat o societate atât de îmbătrânită, deși în decursul vremurilor existau şi indivizi bătrâni.

Îmbătrânirea demografică înseamnă că proporția persoanelor în vârstă de sub 15 ani se micșorează, în timp ce numărul persoanelor în vârstă este în creștere (în România, în 2022 erau 123,6 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani, iar raportul de dependenţă demografică a crescut de la 54,0 la 54,4 persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte); acest tipar va continua în următoarele două decenii, pe măsură ce generația baby-boom de după al II-lea război mondial va înainta în vârstă.
Una dintre cauzele îmbătrânirii demografice este creşterea speranţei de viaţă, atât la naştere, cât şi la 65 ani. Dar speranța de viață, un indicator care măsoară timpul mediu estimat să-l trăiască o populație în condițiile predominante de mortalitate, cel mai cunoscut și utilizat indicator care permite comparații între populații și perioade de timp, a fost mult timp considerată cea mai puternică dovadă a îmbunătățirii sănătății. În ciuda popularității sale, speranța de viață are un dezavantaj important deoarece este doar o măsură a mortalității (ignorând starea de sănătate a celor care rămân în viață) și nu poate oferi informații dacă rata de scădere a mortalității este egală cu rata îmbunătățirii sănătății. Speranța de viaţă sănătoasă însă, estimează anii de viață ai unei populații trăiți într-o stare de „sănătate bună”, în condițiile date de mortalitate și morbiditate.
Astfel, deşi speranţa de viaţă la 65 de ani a crescut, speranţa de viaţă sănătoasă la 65 ani nu s-a schimbat semnificativ. Dacă din 1995 până în 2012, speranța de viață la 65 de ani a crescut la femei și la bărbați cu 13%, și respectiv 20%, pentru a ajunge la 21,8 și respectiv 18,1 ani (în Romania 17,7 respectiv 13,4), speranţa de viaţă sănătoasă a rămas aproape neschimbată pe toată perioada, stagnând în jurul valorilor de 9,6 ani, și respectiv 8,8 ani pentru femei și bărbați (în România 6, respectiv 5,7 ani), adică aproape jumătate din viaţa trăită după 65 de ani este trăită în suferinţă (în Romania două treimi).
Implicațiile acestor schimbări demografice sunt de amploare. Pe de o parte sistemul de sănătate, așa cum este structurat în prezent, nu este pregătit pentru avalanșul cererilor pe care această populație îmbătrânită le va impune. Unul dintre principalii factori ai creșterii cererii și utilizării asistenței medicale în rândul persoanelor în vârstă este prevalența ridicată a afecțiunilor cronice multiple (MCC), care sunt definite ca având două sau mai multe boli cronice care durează cel puțin un an și necesită asistență medicală continuă sau limită. activități din viața de zi cu zi: 88% dintre adulții în vârstă au cel puțin un MCC, iar 60% au cel puțin două.
Pe de altă parte pacientul poate avea de suferit. Modelul tradițional al practicii medicale orientat în principal spre boală se concentrează pe ideea că afectarea organelor sau sistemelor cauzează bolile, și astfel tratamentul se adresează în principal îndepărtării patologiei subjacente. Din păcate, acest model de practică medicală nu ține cont de complexitatea pacienților care sunt din ce în ce mai des întâlniți în practica curentă, și anume bătrânii. Accentul principal pe boală, având în vedere nevoile de sănătate schimbate ale pacienților, conferă îngrijirii medicale care este centrată în primul rând pe boală, în cel mai bun caz un caracter învechit, și în cel mai rău caz, dăunător.
De altfe, în februarie 1963, în mesajul către Congres despre nevoile cetăţenilor în vârstă ai naţiunii, Preşedintele John Fitzgerald Kennedy, parafrazandu-l pe Edward J. Stieglitz, care în cartea sa „The second forty years”, apărută în 1946, afirma: „La sfârşit, nu anii vieţii tale contează, ci viaţa acestor ani”, a statuat: „Nu este suficient ca o națiune să fi adăugat ani noi vieții – obiectivul nostru trebuie să fie, de asemenea, să adăugăm o viață nouă acelor ani”.
Având în vedere toate acestea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat în 2015 Raportul mondial privind îmbătrânirea și sănătatea, care conturează un cadru de acțiune pentru promovarea îmbătrânirii sănătoase, construit în jurul noului concept de abilitate funcțională. Imbătrânirea sănătoasă depăşeşte conceptul de „absenţă a bolilor”, fiind definită ca „procesul de dezvoltare și menținere a abilităţii funcționale care face posibilă starea de bine la bătrânețe”.
Abilitatea funcțională cuprinde atributele legate de sănătate care le permit oamenilor să trăiască așa cum doresc și să facă activităţile pe care le doresc: gestionarea și satisfacerea nevoile imediate și viitoare, mobiliatea, capacitatea de a se dezvolta, de a lua decizii, de a construi şi întreţine relaţii sociale.
Dar oamenii nu îmbătrânesc la fel. În 1947, Harry Benjamin făcea observaţia: „ONE MAN MAY BE SIXTY YEARS OLD, ANOTHER MAY BE SIXTY YEARS YOUNG”. Cu alte cuvinte, dacă vârsta cronologică este clară, vârsta biologică variază şi este greu de stabilit cu precizie.
Identificarea persoanelor în vârstă care sunt fragile sau expuse riscului de rezultate precare în sănătate, urmată de o evaluare și intervenție ulterioară adecvată, constituie o piatră de temelie a medicinei geriatrice și a calității îngrijirii pentru populația în vârstă în continuă creștere. În populația geriatrică, luarea deciziilor clinice, inclusiv diagnosticul, tratamentul și selecția rezultatelor, poate fi deosebit de dificilă. Iar acest proces poate și este realizat prin evaluarea geriatrică.
Evaluarea geriatrică, o „mantra” în geriatrie, este procesul multimodal și multidisciplinar care identifică problemele medicale: comorbidități, polifarmacie, tulburări cognitive, depresie, sindroame geriatrice (între care aş sublinia sindromul de fragilitate), probleme nutriționale, capacitățile funcționale: dependenţa în activitățile vieții de zi cu zi, şi respectiv nevoile sociale și cele legate de mediul ambiental: îngrijitori, cercul social, resurse financiare, adecvarea și siguranța mediului ambiental.
Evaluarea geriatrică este un proces complex şi cronofag. Dar este esenţială în personalizarea îngrijirii pacientului (preventiv sau după spitalizări, prezentări în serviciile de urgență sau consulturi ambulatorii), în asigurarea de servicii de îngrijire tranzitorie (cum ar fi spitalele virtuale la domiciliu), clinicile specializate și alte intervenții non-farmacologice adjuvante în modul cel mai potrivit pentru pacienții cu cel mai mare risc.
„Medicii sunt oarecum iritaţi de geriatrie, pentru că este greu să te descurci cu o mârţoagă bătrână. Mârţoaga bătrână e surdă. Mârţoaga bătrână vede prost. Memoria îi poate juca feste mârţoagei bătrâne. Cu mârţoaga bătrână trebuie sa o iei încet, pentru că îţi cere să-i repeţi ce ai spus, ce ai întrebat. Iar mârţoaga bătrână nu are numai o plângere majoră de făcut. Suntem buni la rezolvarea problemelor specifice, individuale: cancer de colon, hipertensiune arterială… Daţi-ne o boală, şi ne descurcăm cu ea. Daţi-ne în schimb, o bătrână cu tensiune arterială prea mare, cu artroză la genunchi, şi numeroase alte boli pe lângă acestea, o bătrână care riscă să piardă viaţa care-i place ei, şi mai că nu vom şti ce să facem şi adeseori nu vom face decât să înrăuţăţim lucrurile. Pentru că bătrâneţea nu este un diagnostic; este o prăbuşire cumulată a aparatelor şi sistemelor organismului; practic ne năruim. Cum naiba să te descurci cu toate? Eşti copleşit. Nu-i nimic spectaculos în a îngriji astfel de chestii. Dar asta fac medicii geriatri. Consolidează rezistenţa când ajungem la vârste înaintate şi capacitatea de a ne adapta la ce ne aşteaptă. Şi da, este dificil.” (Atul Gawande; Suntem muritori)

Bibliografie selectiva

1. United Nations Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2024). World Population Prospects 2024: Summary of Results (UN DESA/POP/2024/TR/NO. 9).
2. Sara J. McLaughlin, Alan M. Jette, Cathleen M Connell, An Examination of Healthy Aging Across a Conceptual Continuum: Prevalence Estimates, Demographic Patterns, and Validity, The Journals of Gerontology: Series A, Volume 67, Issue 7, July 2012, Pages 783–789
3. Solé-Auró A, Deeg DJH. New thinking about health expectancy: introduction to the special section. Eur J Ageing. 2021 May 28;18(4):439-441. doi: 10.1007/s10433-021-00630-w. PMID: 34790083; PMCID: PMC8563872.
4. Jones, C.H., Dolsten, M. Healthcare on the brink: navigating the challenges of an aging society in the United States. npj Aging 10, 22 (2024). https://doi.org/10.1038/s41514-024-00148-2
5. John F. Kennedy, Special Message to the Congress on the Needs of the Nation’s Senior Citizens. Online by Gerhard Peters and John T. Woolley, The American Presidency Project https://www.presidency.ucsb.edu/node/236986
6. World Health Organization. (2015). World report on ageing and health. World Health Organization. https://iris.who.int/handle/10665/186463
7. Roller-Wirnsberger R, Thurner B, Pucher C, Lindner S, Wirnsberger GH. The clinical and therapeutic challenge of treating older patients in clinical practice. Br J Clin Pharmacol. 2020 Oct;86(10):1904-1911. doi: 10.1111/bcp.14074. Epub 2019 Aug 6. PMID: 31321798; PMCID: PMC7495268.
8. Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2022 şi migraţia internaţională în anul 2021. [Online] 2022 [cited 2024]; Available from: URL: https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2022r_0.pdf