Fumatul și stilul de viață – o marotă veche

Tabagismul reprezintă, alături de alimentație și somn, o componentă a unui stil de viață adoptat cu toate consecințele asumate. Sigur că alimentația este cu o tușă multiplă indusă de obiceiuri familiale, regionale, naționale, etc. iar somnul este asasinat de viața modernă cu schimbările radicale de comportament (cu intrarea tehnicii în viața cotidiană) induse în ultimele decenii. Fumatul este construit pe un drog, nicotina, inducător de dependență, care este manufacturat și vândut de industria tutunului pentru profitul personal. În lume, în 2020, existau 22,3% fumători, 36,7% bărbați și 7,7% femei. Amploarea consecințelor este materializată în 8 milioane de decese anual pe mapamond și ceea ce este mai grav, cu includerea în rândul acestora a 1,3 milioane de fumători pasivi. Prevalența aparent este în scădere cu un declin în ultimii 30 de ani pentru ambele sexe pentru grupele de vârstă peste 15 ani. Tutunul chiar și în acest context rămâne un ucigaș cu jumătate din consumatori care plătesc acest tribut fatal după 40 de ani, cu adolescenți care atunci când încep la 14-16 ani au 1,6 șanse de a întrerupe versus cei care încep la 17 ani care au șanse dublate (o dovadă că debutul precoce crește gradul de dependență). Este o ruletă rusească unde cei care fumează pierd în medie 16 ani din viață. Ofertele foarte generoase ale industriei tutunului de la țigara tradițională, la pipă, trabuc, „shisha”, tutun prizat sau mestecat, etc. au adus schimbări ale stilului de viață și au devenit o prezență permanentă în viața acestor consumatori. Adicția la nicotină se construiește rapid pentru 10% în două zile și pentru 25% într-o lună. Simptomele de sevraj puțin cunoscute și de acea neînțelese de pacient (iritabilitate, depresie, anxietate, lipsa de concentrare, tulburări de somn și de tranzit, etc.) alături de metabolizarea mai rapidă cu 15% la sexul feminin decât sexul masculin, cu 60% mai rapidă la femeia gravidă și cu 40% pentru femeile aflate sub anticoncepționale) sunt realități ale acestui drog. Curiozitatea tinerei generații alături de spiritul de aventură, de rebeliune, atractivitatea reclamei și copierea obiceiurilor adulților ca un act de maturitate aduce în final o multitudine de boli, pierderi economice, „pete negre” în evoluția unei generații, pierderi socio-culturale și psihologice. Lista carcinogenilor este foarte lungă iar din toate evidențele existente în domeniul oncologic se poate observa că fumatul este inducător al acestei clase de afecțiuni acționând fie ca agent cauzal, fie ca factor de risc suplimentar. În plus, daunele aduse mediului înconjurător de cele 4,5 trilioane de mucuri, cu probleme suplimentare induse de lipsa de dezintegrare a acestora sunt alte probleme secundare. Beneficiile întreruperii există și sunt bine cunsocute însă se pot materializa în intervale extrem de diferite de timp: de la 20 de minute (normalizare puls, tensiune arterială) până la 10-15 ani (legate de înjumătățirea riscului de cancer pulmonar și apropierea de riscul unui nefumător pentru accidentul vascular). Sigur că în această căutare de a ajuta un fumător care dorește de a se lăsa (30% au nevoie iminentă de acest sprijin) intervenția unei echipe multidisciplinare (specialist în consiliere și psihoterapeut) este salutară cu condiția de a avea o pregătire la rândul său în domeniu. De aceea atestatul de consiliere pentru sevrajul acestor bolnavi (din păcate doar pneumologii știu că avem de a face cu o boală și nu cu un viciu) este absolut necesară. Din nefericire, în România se temporizează această omologare pentru a educa și forma generații de rezidenți și tineri specialiști. Specialistul în consilierea fumătorului va aplica politica celor 5 trepte (întreabă, sfătuiește, confirmă pregătirea de întrerupere a fumatului a pacientului, asistă și aranjează în cadrul unor noi consultații de prevenție a recăderilor) și va utiliza și un armament medicamentos din care în România nu au mai rămas decât două generice: substituenți de nicotină și citizina. În contextul declinului consumului de tutun convențional industria tutunului a îmbrățișat un alt concept: cel de „harm reduction” și prin promovarea țigărilor electronice și a tutunului încălzit, prin împărțirea lumii medicale în două din punct de vedere al cercetării și al articolelor de specialitate încearcă să recâștige consumatorii, cu o încercare de demonstrare a preocupării pentru sănătatea acestora. Studiile independente arată însă că lucrurile nu stau tocmai așa și că în final se menține un siaj al dependenței de nicotină și se tentează reinserția acestui obicei în spațiile sociale. Pilonii controlului tabagismului se vor construi însă pe educația tinerei generații, politică a taxării produselor de tutun și a alternativelor, interzicerea reclamei directe și indirecte, pe dezvoltarea rețelei de asistare a fumătorilor și nu în ultimul rând pe o strategie coerentă a autorităților la nivel național iar polul de control în domeniul tutunului va trebui pe viitor să se aplece și asupra țigării electronice și tutunului încălzit.