„Gastroenterologia românească se va dezvolta în fiecare zi și va ține pasul cu ceea ce se întâmplă la nivel global“

Interviu realizat cu doamna Prof. Univ. Dr. Anca Trifan, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași

Anul acesta Congresul Naţional de Gastroenterologie, Hepatologie şi Endoscopie Digestivă va avea loc în orașul marilor idealuri și împliniri ale românilor, la Iaşi, ce va asigura cu certitudine cadrul excepţional de desfășurare a manifestării știinţifice. Trecând în revistă ediţiile anterioare, în calitatea dvs. de Președinte al celui de-al 42-lea Congres, care ar fi noutatea absolută?
Toate congresele naționale de gastroenterologie au fost remarcabile, fiecare în felul său, fiecare având amprenta orașului, a echipei de organizare, a vremurilor în care s-au desfășurat. Inclusiv cele desfășurate în timpurile bântuite de COVID-19 au avut unicitate! Ca fiecare Președinte de Congres, și eu la rândul meu voi încerca să-l fac pe cel de la Iași de neuitat. Congresul se bucură de susținerea Organizației Mondiale de Gastroenterologie și va fi precedat de o zi de „Train the Trainers“ teaser – un program unicat al acestei prestigioase societăți. Programul științific structurat cu ajutorul celorlalți profesori de gastroenterologie din țară este excelent, oferind participantului, într-o formă sintetică, toate progresele din domeniu, care îl vor ajuta la o mai bună îngrijire a pacientului. Avem peste 20 de lectori invitați din străinătate (Statele Unite, Canada, Portugalia, Italia, Grecia, Franța, Germania etc.) și peste 80 de lectori din țară. Pe parcursul congresului, cu ajutorul Universității de Arte din Iași și a unei pleiade de artiști plastici recunoscuți în țară și străinătate, vom organiza o expoziție dedicată acestui congres, care va reaminti țării întregi că în Moldova, în Iași, au înflorit întotdeauna artele! Sper că medicii gastroenterologi, maeștri ai imaginii (endoscopice, ecoendoscopice, ecografice, histologice etc.) vor găsi inspirație în tablourile expuse!

În anul 1989 a fost descoperit virusul hepatitic C de către Profesorul Michael Houghton și colaboratorii săi, urmând aprobarea primului tratament pe bază de interferon în anul 1991.
Cum aţi descrie această descoperire?
Descoperirea virusului a fost etapa inițială care a identificat inamicul și a declanșat o avalanșă de cercetări ulterioare, care au dus într-un sfert de veac (timp scurt în cercetarea medicală) la inventarea primului tratament fără interferon cu vindecare virusologică de aproape 100%. La nivelul pacientului infectat cu virus C înseamnă minunea vindecării! La nivelul medicului curant înseamnă satisfacția de a reuși să vindeci o infecție virală cronică și să modifici drastic prognosticul pacientului; răspunsul virusologic susținut la un pacient diagnosticat în faze precirotice înseamnă stoparea evoluției spre ciroză și cancer hepatocelular, ameliorarea calității vieții, absența manifestărilor extrahepatice legate de virusul C. În plus, apariția acestor tratamente extrem de eficace a făcut posibil planul OMS de a elimina hepatitele virale ca povară pentru sănătate. A aliniat toți gastroenterologii și infecționiștii din lume în spatele unei idei extrem de generoase și atractive, anume aceea de a elimina în timpul vieții profesionale a acestei generații infecția virală C pentru toate generațiile care vin după noi. A mutat lupta cu boala din cabinet, din fața unui pacient în societate, oferind teste de screening și tratament tuturor în nevoie.

Referindu-ne la vaccinologie, în cazul virusului hepatitic C, vaccinul nu există.
Ce implicaţii cu consecinţele aferente decurg din această situaţie?
Înseamnă că singura metodă de prevenție adevărată este de a identifica și trata toți pacienții infectați pentru a îndepărta sursa de infecție! Din păcate, există infecții noi cu virusul C în întreaga lume, care perpetuează infecția! Descoperirea unui vaccin va rămâne așteptată în întreaga lume, dar momentan singura soluție rămâne testarea și tratarea.

Se poate vorbi de strategii de eliminare a hepatitei cronice virale C, la nivel mondial?
Care este situaţia în România?
Așa cum am menționat, OMS a creionat o strategie globală în care a fixat ținte și o dată pentru îndeplinirea acestora, anume anul 2030. România are o strategie națională aprobată. Progresul imens în acest efort de eliminare a hepatitelor virale în România vine din cele trei proiecte europene LIVERO -1 și LIVERO -2 SUD și EST în cadrul cărora s-au desfășurat activități de formare, educație, testare, stadializare și direcționare spre tratament. În cele două proiecte LIVERO -2 au fost testați până acum peste 270 000 cetățeni, peste 60% din categoriile defavorizate și au fost evaluați complet peste 5000 pacienți pozitivi, fie cu virusul hepatitic B, fie cu virusul hepatitic C. Suntem departe de eliminare, dar suntem pe drumul cel bun. Trebuie să menționez că medicii de familie au fost extraordinari și s-au implicat în mod conștiincios, cu responsabilitate și înțelegere în aceste activități. Toți cei implicați în proiect, voluntari sau reprezentanți ai administrațiilor locale, au simțit că participă la un demers medical istoric!
Clinica de Gastroenterologie din Iași a fost mulți ani „capitala“ gastroenterologiei din România. Prin ce s-a remarcat?
Mentorul meu și a multor gastroenterologi din România (de fapt a unor generații de gastroenterologi români) – dl. Prof. Dr. Carol Stanciu – numește întotdeauna Iașul capitala gastroenterologiei românești. Profesorul Carol Stanciu, figură extrem de luminoasă, cu experiență lungă a muncii în Marea Britanie în timpuri în care nu vedeai alte țări decât în cărți, cu examenele în Statele Unite la zi, este un deschizător de drumuri care a menținut Iașul o vreme drept capitală. A implementat endoscopia diagnostică și ceea ce reprezenta atunci endoscopia terapeutică, s-a preocupat permanent să introducă tot ceea ce apărea nou la Iași. Practic, toate metodele de endoscopie terapeutică au fost introduse în România, în premieră la Iași până la apariția noului val de endoscopiști de excepție care fac parte din noile generații! Pot spune însă că, astăzi, toate centrele de gastroenterologie din țară încearcă din răsputeri să fie competitive și să facă tot ce este posibil. Este greu să fie un centru capitala, în afară de capitală! Eu sunt mândră de generațiile foarte noi de gastroenterologi, endoscopiști din România care au revoluționat specialitatea noastră dar și chirurgia! Este o plăcere să-i vezi lucrând, să observi cum se zbat în aceste timpuri tot mai dificile să găsească fonduri pentru instrumentarul necesar pentru ultimele tehnici endoscopice apărute! Este minunat să observi că medicina, deși mult mai tehnică, mult mai apropiată de computere și curând influențată și de inteligența artificială rămâne aceeași profesie dedicată omului, în care empatia, pasiunea, dedicația însuflețesc pe fiecare slujitor al ei.

Care este aportul subspecialităţii Neurogastroenterologia în diagnosticare și tratament?
Neurogastroenterologia este un fel de copil minune al gastroenterologiei care încearcă să elucideze numeroase afecțiuni considerate funcționale. Axa creier-intestin, implicațiile microbiotei în diverse afecțiuni, tulburările motorii ale diverselor segmente ale tubului digestiv, reprezintă preocupări ale acestei subspecialități. Avem șansa să avem alături doi specialiști de mare clasă, Prof. Dr. Reza Shaker (SUA) și Dr. Chloe Melchior (Marea Britanie) care vor prezida masa rotunda dedicată. Aș dori să menționez că în România se va desfășura anul acesta Congresul European de Neurogastroenterologie.

Există programe de screening în depistarea precoce a diverselor infecţii cu virusuri virale hepatice în rândul populaţiei asimptomatice sau mai puţin simptomatice?
Există proiectele europene menționate, inițiative locale în jurul universităților sau spitalelor. Un program articulat care să includă toată țara, finanțat adecvat este însă așteptat.

Prezentările de excepţie, de înaltă ţinută știinţifică, expuse în cadrul Congresului, constituie un bun prilej de a fi informaţi la zi și de conectare la gastroenterologia românească și nu numai. Cum apreciaţi viitorul Gastroenterologiei românești?
Congresele reprezintă un forum de informare, conectare, dezbatere care contribuie la „deschiderea minții“ participanților și pentru a-i determina la aprofundarea cunoștințelor. Formarea medicilor tineri sau mai puțin tineri este un proces continuu, care se desfășoară uneori în cele mai diverse situații. Eu învăț de oriunde. Rezidenții noștri absorb cunoștințe de la asistente, medici, pacienți, cărți, reviste, etc. Un medic în fiecare zi este mai competent decât în ziua precedentă. Iar generațiile care vin sunt mai bune decât precedentele! Știința a evoluat, tehnologia a căpătat valențe neașteptate, terapiile au evoluat, țintele terapiilor s-au diversificat, dar bolile produc același tip de suferință pacienților și aceleași probleme medicilor dedicați.
Gastroenterologia românească se va dezvolta în fiecare zi și va ține pasul cu ceea ce se întâmplă la nivel global. Trebuie însă să remarc că în România este mai greu! Orice salt tehnologic se transferă mai greu, costurile legate de accesoriile de endoscopie sunt greu sau deloc decontate, fiecare tehnică nouă se introduce prin efort personal, instruirea pentru învățarea de tehnici foarte noi o face fiecare cum poate, într-un mod puțin organizat. Defectarea unui endoscop este o tragedie în fiecare serviciu. Dorința de a progresa trebuie să fie înzecită pentru a reuși să răzbați și să inițiezi evoluție într-un sistem care încă rămâne subfinanțat. Și totuși sunt optimistă! Viitorul gastroenterologiei este luminos, gastroenterologii viitorului vor fi mai competenți, mai entuziaști și poate mai inimoși!