„Glaucomul este o boală încadrată în grupul bolilor neurodegenerative”

Interviu realizat cu doamna Prof. Univ. Dr. Alina Popa-Cherecheanu, UMF„Carol Davila”, Medic Primar Oftalmolog, Președintele Societății Române de Glaucom

Stimată doamnă profesor, vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre principala temă legată de sfera glaucomului care va fi dezbătută la ediția din acest an a Congresului Societății de Glaucom.
Tema din acest an va fi, ca de obicei, glaucomul, cu ceea ce este nou în diagnostic și tratament. Titlul propus este „Decizii dificile în glaucom/ Decizii în glaucoame dificile” și vom insista cu precădere asupra formelor de glaucom secundar și asupra glaucomului juvenil tardiv. Pe aceeași linie am pregătit și o sesiune interesantă de cazuri clinice.

Vă rog să ne spuneți care considerați că  sunt cele mai eficiente moduri de diagnosticare, investigare, monitorizare  și tratare a glaucomului?
Cea mai eficientă metodă de diagnosticare a glaucomului este vizita la medicul oftalmolog. Dacă un pacient cu vârstă peste 45-50 de ani se prezintă la consultație doar pentru o simplă corecție optică fiindcă devine prezbit, este necesar ca medicul oftalmolog să-i facă un examen de fund de ochi pentru a evalua posibila prezență a glaucomului. De asemenea există un standard de examinare a pacientului cu glaucom, care, pe lângă măsurarea tensiunii intraoculare, presupune perimetrie computerizată și tomografie în coerență optică a nervului optic – așa-numitul OCT. Aceleași metode pot fi folosite atât pentru diagnosticare cât și pentru monitorizarea ulterioară a glaucomului. Din punct de vedere al tratamentului, acesta poate fi tratament medicamentos, tratament laser, tratament chirurgical, care include și MIGS-urile (Minimally Invasive Surgery) și chiar combinația între ele. Felul în care acestea sunt folosite depinde de preferința chirurgului, de preferința pacientului și de posibilitatea lui de a-și achiziționa sistemul (device-ul) recomandat. Menționez acest lucru deoarece niciun sistem implantabil de scădere a presiunii intraoculare nu este rambursat de către Casa de Asigurări de Sănătate. Dar, totuși, cel mai eficient este mersul la medic, mai ales dacă există factori de risc. Factorii de risc importanți sunt: antecedentele de glaucom în familie, glaucomul având o componentă genetică, miopia mare, corneea subțire, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, și nu numai. În concluzie, vizita la oftalmolog este “cheia de boltă” a diagnosticării glaucomului.
Revenind la decontarea de către Casa de Asigurări de Sănătate – există anumite sisteme / device-uri mai nou apărute, dar care sunt inaccesibile pacientului din România pentru că au prețuri foarte mari. Pentru unele dintre ele nu ar trebui implicată neapărat Casa de Asigurări de Sănătate, pentru că nu au proba timpului, dar sunt unele în care ar trebui să se implice pentru decontarea lor, căci reprezintă ultima speranță pentru o anumită categorie de pacienți, iar prețul unui asemenea sistem nu depășește 500-1000 de euro.

Există cazuri de glaucom și la pacienți pediatrici sau la bebeluși? Cât de frecvente sunt aceste cazuri?
Există glaucom congenital, care se poate depista fie de la naștere, fie în adolescență sau la adultul tânăr. Nu este atât de frecvent ca glaucomul primar cu unghi deschis, dar există și este important faptul că glaucomul congenital apare mai ales în anumite comunitățile și în general este un glaucom greu de tratat. Pacientul pediatric cu glaucom va trebui urmărit toată viața. Rezultatele nu se vor obține cu o singură operație, ci de-a lungul vieții va avea nevoie de multiple intervenții chirurgicale.

Este posibil ca folosirea unor medicamente să favorizeze evoluția  glaucomului?
Nu se pune problema ca anumite medicamente să favorizeze apariția glaucomului, ci mai degrabă cea că există anumite medicamente care trebuie administrate cu precauție în anumite forme de glaucom. Am întâlnit pacienți care refuză să ia anumite medicamente pentru că au glaucom și consideră că le-ar agrava boala, dar există și pacienți care, deși există contraindicații pentru anumite medicamente în boala glaucomatoasă, continuă să ia medicatația fără să ceară avizul oftalmologului. În momentul în care i se prescrie unui pacient diagnosticat cu glaucom un medicament care este cu precauție de administrare în boala glaucomatoasă, ar trebui cerut avizul medicului oftalmolog.

Va rog să ne spuneți câte ceva despre despre legătura dintre glaucom și boala neurooftalmologică.
Glaucomul este o boală încadrată în grupul bolilor neurodegenerative cum este de exemplu boala Parkinson, demența, boala Alzheimer. Cred că examenul neurologic este important în unele cazuri care se pretează la diagnostice diferențiale mai subtile, inclusiv cu boli neurologice. Patologia neurooftalmologică este o patologie de graniță, este a oftalmologului dar și a neurologului în aceeași măsură, și cred că aceștia trebuie să colaboreze. Legătura între aceste două specialități este strânsă și ar trebui să rămână astfel.

Va mulțumesc pentru timpul acordat și vă doresc succes în continuare!