Pe parcursul vieții, la nivelul organismului au loc schimbări fiziologice progresive, organice și celulare, statusul biologic prezentând un declin progresiv. În condiții genetice optime, stil de viață perfect sănătos, speranța de viață se estimează la 120 de ani (122 ani a trăit madame Jeanne Calment, decedând în 1997).
Conform unor date oferite de World Bank Group (2019) speranța de viață în România se estimează în medie la 74.35 ani, bărbați: 70.50 ani, respectiv 78.40 ani la femei. Cea mai lungă speranță de viață o regăsim în Norvegia, 83.21 ani, Elveția 83.10 ani. Pe plan național și global asistăm la o îmbătrânire a populației, conform unor date INS la 123,9 persoane vârstnice/100 de tineri sub 15 ani. Pacientul de peste 75 de ani, sau cel peste 70 de ani, pe tratament cronic cu cel puțin 5 medicamente (fragil-frail elderly) necesită o abordare urologică mai diferită, bazată pe investigații urodinamice.
Teoriile senescenței sunt multiple, printre cele mai des studiate sunt:
- teoria telomerazelor, a apoptozei
- teoria defectelor AND/ARN
- teoria radicalilor liberi,
- îmbătrânirii mitocondriilor
- teoria glicilizării
- teoria deficitului sistemului endocrin etc.
În acest proces al îmbătrânirii participă și aparatul uro-genital. Modificările renale cele mai importante: atrofie, scăderea numărului de nefroni 30 – 40% ‡ pănă la 1/3, sclerozarea acestora, scăderea filtrării glomerulare, răspuns modificat la ADH, modificări structural și modificări funcționale la nivelul celulei tubular renale, respective atrofia progresivă a cortexului.
La nivelul vezicii cele mai relevante modificări, și cu impact din punct de vedere al strategiei terapeutice, sunt cele structurale de la nivelul uroteliului și al detrusorului, ce duc la accentuarea sau apariția unor acuze urinare joase de stocare și golire. Studii recente au subliniat faptul că, vezica se pare că are o „memorie“, astfel identificarea și tratamentul precoce al disfuncților micționale la copii are o împortanță majoră
Diferitele patologii asociate, caracteristice pacientului în vârstă, cele care duc la afectarea cortexului sau hipotalamusului (AVC; boala Alzheimer), insuficiența circulatorie pelvină pot induce o hiperactivitate detrusoriană, scăderea capacității funcționale, instabilitate detrusoriană. Ischemia cronică duce la alterări morfo-funcționale, scăderea contractilității, la apariția hipocontractilității detrusoriene, apariția rezidiului postmicțional respectiv infecții urinare. Scăderea presiunii de închidere uretrală, creșterea volumului de urină peste noapte, scăderea tonusului sfincterului, atrofii pelvine… toate acestea consecințe ale senescenței pot avea un impact nefavorabil asupra rezultatelor terapeutice (ex. persistența retenției după TURP, declanșarea unui episod de tulburare cognitivă, efect secundar al terapiei anticholinergice-povara antimuscarinică!!).
În cazul pacienților în vârstă, studierea activității detrusoriene are o indicație extrem de fermă.Urologia funcțională, cunoașterea în complexitate a tuturor patologiilor ce afectează actul micțional are din ce în ce mai mulți adepți printre urologi. La acești pacienți în vârstă mai ales la cei cu patologii asociate și terapie medicamentoasă multiplă, indicațiile de terapie invazivă de ex TURP, se vor stabili doar pe baza unor studii de flux presiune.
Putem concluziona că:
- LUTS în cazul pacienților în vârstă reflectă o patologie și nu o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire
- îmbătrânirea vezicii este o realitate, pacientul urologic în vârstă necesită un abord bazat pe studii urodinamice, tratament personalizat, cel medicamentos bazat pe cunoașterea și aplicarea listei FORTA (fit for the aged list).