Dr. Eva Mihaela DobraniciAuthor
Racecar drivers performance enhancement
Creierul nostru, care are o greutate aproximativă de 1375 grame, funcționează cu ajutorul unor circuite neuronale, sau celule nervoase. Comunicarea între neuroni este atât electrică cât și chimică. Neuronii sunt grupați după funcții în grupări de celule numite nuclee. Aceste nuclee sunt conectate la senzori motori și alte sisteme.
Un sfert din creier este folosit pentru a controla ochii. Vedem cu creierul „la propriu”, ochii având doar funcția fundamentală de “cameră de luat vederi”.
Majoritatea oamenilor de știință cred că „memoria fotografică” este un mit. Oamenii isteți își antrenează creierul pentru a memora cât mai bine.
Concret, un pilot de raliuri are nevoie să rețină cât mai bine traseul pe care îl parcurge la recunoașteri înaintea concursului și în special să identifice capcanele acestuia și locurile unde ar putea merge mai tare decât s-ar zice la prima vedere. Asta nu elimină nicicum co-pilotul, ci doar îl ajută să se orienteze în spațiu, să creeze o dictare perfectă după care să poată fi foarte rapid și să aibă o mai mare încredere în informațiile pe care le aude de la co-pilot.
Deși cele două emisfere ale creierului au același aspect, ele îndeplinesc sarcini diferite. Acestea sunt unite printr-o porțiune de țesut nervos denumit corp calos. În cazul în care acesta este tăiat sau rănit, cele două emisfere cerebrale se vor comporta parțial independent, având gânduri și emoții separate.
Emisfera stângă este responsabilă cu controlul miscărilor din partea dreapta a corpului și conține cei mai importanți centri: ai vorbirii, limbii, perspicacității în matematică și gândirii logice. Emisfera stângă este sediul limbajului, cuvântului, implică aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, raționamentelor, capacității de analiză și abstractizare. Prin ea, orice percepție se traduce în reprezentare logică, semantică și fonetică. Persoana dominată de emisfera stângă comunică cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, are gust pentru dicționare, vocabular, are grijă de a numi obiectele și clasele, preferă detaliile, prezintă logic faptele, are preferință pentru relațiile cauzale unilaterale (cauza – efect), posedă arta de a structura frazele. Ea caută, deasemenea, să aibă explicații pentru orice, gândirea fiind metodică și structurată. Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slăbiciune.
Concret la noi, câteva repere: schimbarea treptelor de viteză, parte din mânuirea volanului (40%), accelerația, frâna de mână, majoritatea comenzilor de pe bord, stergătoarele de parbriz, corectarea notițelor în timpul mersului, capabilitatea de a comunica mecanicilor ce să schimbe în setarea mașinii pentru a fi mai rapidă, puterea de a lua iute o decizie (aici trebuie combinat), etc. În situații limită, vocea din aceasta emisferă va spune: nu mergem mai departe, putem avaria mai rău mașina; nu mergem mai departe, ne-am risca viața în felul acesta…etc. De aceea aici trebuie să intervină psihologul sportiv.
Emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului fiind responsabilă pentru senzațiile vizuale, talentul muzical și gândirea liberă sau abstractă. Emisfera dreaptă este sediul gândirii fără limbaj, al înțelegerii nonverbale, al recunoașterii formelor, percepțiilor spațiale… Ea este responsabilă pentru tonul și intonațiile vocii, pentru ritm, muzică, imaginație, simțul culorilor, visuri… Persoana preferă să aibă cât mai multe analogii, scheme în abordarea universului, sintetizând și exprimând rezultatele cunoașterii în imagini. Imaginația și intuiția își au locul în această emisferă, care este sediul competenței artistice și muzicale. Imaginația creatoare afectivă descrisa de Ribot deci, își are sediul în această emisferă. Persoana cu această emisferă dominantă are o memorie video spațială, preferând o abordare intuitivă, interactive, sintetizând relațiile între obiecte, folosind asociațiile de idei, reconstituind informațiile într-un tot unitar. Persoana judecă lucrurile în vedere contextul, neizolat.
Concret la noi, câteva repere: parte din mânuirea volanului (60%), ambreiaj, frână, transformarea informațiilor vizuale cu viteza unui magician în comenzi, capacitatea de a intui ce e după viraj, traducerea informațiilor auditive de la co-pilot, contopite cu cele recepționate vizual, feeling-ul, sesizarea obstacolelor, acordarea ritmului de pilotaj după ritmul și tonalitatea co-pilotului, adaptarea instantanee la schimbările de peisaj, dorința de a învinge, reținerea principalelor puncte ale traseului, intuiția. Asta face un om curajos. Piloții de raliu însă, acolo unde oamenii curajosi merg, alergă cât îi țin picioarele. În situații limită vocea aici ar spune: mergem mai departe fără să ne gândim la ce mai putem strica; mergem mai departe pentru că vom câștiga.
Având în vedere aceste caracteristici, s-au pus în evidență profesiile în care sunt implicate una sau alta dintre emisfere în mod preponderant. Profesii care implică folosirea emisferei stângi sunt: inginer, tehnician, economist, administrator, medic, jurist, informatician, chimist, matematician. Printre profesiile care implică folosirea emisferei drepte avem: muzician, dansator, scriitor, artist, poet, psiholog, sculptor, expert în relații umane, filozof (fondator de sistem), manager, actor, pilot (pentru a atinge performanțe maxime este indicat să se contopească și cu calitățile emisferei stângi).
Știm cu toții că fiecare emisferă cerebrală controlează partea opusa a corpului. Specializarea lor merge, însa, mult mai departe. Funcțiile care rezidă în fiecare emisferă cerebrală sunt atât de diferite încat putem să asemănăm creierul uman cu întâlnirea dintre un om de știință și un artist.
Omul de știință din creierul nostru
Emisfera cerebrală stangă se comportă întocmai ca un om de știință tipic. Folosește cuvintele ca să definească, să clasifice, să descrie. Lucrează cu abstractizări și cu simboluri, scrie. Analizează situațiile și lucrurile plecând de la fiecare detaliu sau element component în parte. Gândește în pași logici, secvențial. Își organizează lucrurile în timp și le execută într-o anumită ordine. Își folosește rațiunea pentru a trage concluzii pe baza unor date, a unor fapte și pe baza unei organizări logice. Utilizează numerele și respectă regulile de folosire a lor. Leagă ideile unele de altele, surprinde relațiile de tip cauză-efect. De principiu, emisfera cerebrală stângă este cea folosită în mod predominant de bărbat.
Artistul din creierul nostru
Emisfera cerebrală dreaptă întruchipează artistul din noi. Artistul “gândește” nonverbal, în imagini, sunete, emoții. El recunoaște și modelează forme. Plasează elementele într-un context, percepe conexiunile dintre ele precum și întregul din care ele fac parte. Percepe spațial. Nu are sensul timpului. Sintetizează, schematizează, vizualizează, crează și folosește diferite scheme ori modele pentru abordarea realității. Folosește analogii și asocieri de idei, vede legături, înțelege și folosește metafore. Percepe intonațiile vocii, ritmicitatea vorbirii și a muzicii, tonalitătile, muzica. Are simțul culorilor. Își imaginează și visează. Este empatic și intuitiv. Ia decizii pe baza impresiilor, a sentimentelor și a imaginilor, “judecând” nu linear, ci în salturi. Reconstituie un întreg pe baza unor informații parțiale. Interacționează, comunică spontan, se raportează mai degrabă la lucruri decât la numere. Este creativ. Este pasionat de spiritual și de mistic. De principiu, emisfera cerebrală dreaptă este cea folosită în mod predominant de femei.
Ei bine, fiecare dintre noi foloseste preponderant o anumită emisferă cerebrală. În timp, procesele conștiente vor ajunge să-și găsească sediul în această emisferă, în timp ce subconștientul/inconștientul vor fi ancorate în legile și modelele celeilalte emisfere. Asta nu înseamnă că nu ne putem folosi ambele emisfere în mod conștient! Noi putem dezvolta cele două tipuri de capacități, le putem exersa și este chiar indicat să o facem. Mai mult, este necesar să le facem să lucreze în tandem. Evident, a folosi mai mult din creierul nostru înseamnă a folosi mai bine fiecare emisferă cerebrală în parte, dar și a le “imbina” mai bine.
Să ne imaginăm ce ar însemna ca toate aceste capacități ale pilotului de raliu să actioneze sinergic! Ce ar însemna dacă “omul de știință” și “artistul” și-ar da mâna în realizarea obiectivelor sportivului, în loc să se certe?
Concluzia este că împreună vom crea un individ care este consecvent în ceea ce gândește și în ceea ce simte. Un om care se va exterioriza în concordanță cu gândirea și trăirile lui.
Un magician. Un campion mondial de raliuri. Un om împlinit și în final UN MAESTRU.
