Impactul obezității sarcopenice asupra stării de sănătate

Impact of sarcopenic obesity on health statusp

Sarcopenic obesity represents a significant health challenge, particularly in the context of an aging population and the global diabetes epidemic. Its complex pathophysiology and wide-ranging health consequences underscore the need for increased awareness among healthcare professionals. Early identification and intervention are crucial to prevent the progression of sarcopenic obesity and its associated complications. Future research should focus on refining diagnostic criteria, understanding the molecular mechanisms underlying the condition, and developing targeted therapeutic strategies.

Obezitatea sarcopenică, definită prin masă musculară scăzută și masă adipoasă în exces, este o problemă de sănătate publică, deseori nediagnosticată și insuficient înțeleasă. Ea reprezintă o provocare medicală semnificativă, mai ales în contextul creșterii speranței de viață și a îmbătrânirii populației. Aceasta prezintă implicații semnificative asupra sănătății metabolice, a capacității funcționale și a riscului de mortalitate, în mod particular la adulții cu o vârstă mai înaintată dar și la persoanele cu diabet zaharat tip 2.

Îmbătrânirea demografică este una dintre cele mai grave provocări cu care se confruntă societatea noastră. Deși speranța de viață a crescut semnificativ în ultimele decenii, calitatea vieții nu a avut același trend. Cu alte cuvinte, trăim mai mult, dar nu neaparat mai bine. Studiile arată că aproximativ 16-20% din ultimii ani de viață sunt marcați de existența mai multor comorbidități. Persoanele în vârstă au un risc mai mare de a dezvolta fragilitate, diverse evenimente adverse medicale, cum ar fi calitatea scăzută a vieții, dizabilitate, spitalizare și chiar deces. Bărbații și femeile fragile de peste 65 de ani au o calitate musculară și o masă musculară mai scăzută și un procent mai mare de țesut adipos decât persoanele non-fragile de aceeași vârstă.

Obezitatea sarcopenică devine din ce în ce mai răspândită, în special în rândul adulților cu o vârstă mai înaintată, datorită îmbătrânirii populației la nivel global și a epidemiei de obezitate. Prevalența obezității sarcopenice variază în funcție de populația studiată, de definiția utilizată și crește odată cu vârsta. Cercetările recente indică o prevalență de până la 30%. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 prevalența medie este estimată a fi de 18%. La nivel global, obezitatea sarcopenică afectează mai mult de unul din zece adulți cu o vârstă mai înaintată (1–3).

Persoanele cu un indice de masă corporal (IMC) similar pot prezenta o distribuție diferită a compoziției corporale, rezultând fenotipuri diferite. Acum este larg acceptat faptul că există 4 fenotipuri de compoziție corporală la adulții în vârstă: normopondere, sarcopenie, obezitate și o combinație de sarcopenie și obezitate (4). Cu toate acestea, nu există încă un consens cu privire la definițiile și clasificările acestor fenotipuri, iar etiologia și consecințele lor continuă să fie dezbătute. Lipsa unor definiții standard, în special pentru sarcopenie și obezitate sarcopenică, creează provocări pentru determinarea prevalenței lor în diferite populații. Este recunoscut faptul că etiologia acestor fenotipuri este multifactorială cu relații interdependente complexe (5,6).

Obezitatea sarcopenică implică interacțiuni complexe între multiplii factori patogenici. Îmbătrânirea fiziologică este asociată cu o reducere a masei și forței musculare, concomitent cu o creștere a acumulării țesutului adipos. La pierderea de masă musculară și la stimularea creșterii adipozității contribuie pe de o parte, sedentarismul, pe de altă parte, malnutriția, determinată de aportul insuficient de proteine și dieta de calitate redusă. Expansiunea țesutului adipos promovează eliberarea de citokine proinflamatorii determinând o inflamație subclinică cronică. Un alt factor cheie în apariția obezității sarcopenice este insulinorezistența, cu afectarea metabolismului glucidic și a sintezei proteice. De asemenea, alterări ale hormonului de creștere și a hormonilor tiroidieni pot influența compoziția corporală (7,8).

Diagnosticul obezității sarcopenice combină criteriile de diagnostic ale sarcopeniei și obezității. În mod uzual, sarcopenia este evaluată prin măsurarea masei musculare, a forței musculare și a performanței fizice, în timp ce obezitatea este evaluată pe seama IMC-ului, a circumferinței abdominale, precum și a procentului de țesut adipos. De-a lungul anilor, au fost propuse mai multe criterii de diagnostic pentru obezitatea sarcopenică, cele mai recente fiind ale European Working Group on Sarcopenia in Older People (EWGSOP2) și a European Society for Clinical Nutrition and Metabolism-European Association for the Study of Obesity (ESPEN-EASO): (9,10)

1. IMC≥ 30kg/m² sau circumferință abdominală ≥ 88 cm (la femei) sau ≥ 102 cm (la bărbați) + Chestionarul SARC-F ≥ 4 puncte.
2. Forța de prindere a mâinii < 16 kg la femei, respectiv < 27 kg la bărbați sau proba scaunului ≥ 17 sec.
3. Masa adipoasă > 40.9% + raportul (masa musculară scheletală/greutate) x100 ≤ 27.6%.

Conform ESPEN/EASO (10), obezitatea sarcopenică poate avea două stadii:

1. Stadiul I fără complicații.
2. Stadiul II cu complicații metabolice, cardiovasculare, respiratorii, dizabilitate funcțională.

La persoanele cu diabet zaharat cu control glicemic neadecvat  cu o HbA1c≥ 8%, cu o durata de evoluție a bolii de peste 5 ani, care au dezvoltat complicații cronice degenerative și urmează tratament antidiabetic oral, mai ales cu sulfonilureice, dacă se ridică suspiciunea de sarcopenie sau prezintă un scor ≥ 4 puncte la chestionarul SARC-F, se recomandă evaluarea forței musculare prin proba scaunului sau dinamometrie, respectiv evaluarea masei musculare prin măsurarea circumferinței gambei (ajustată la IMC), sau dacă este posibil bioimpedanță, osteodensitometrie sau alte metode performante de evaluare a compoziției corporale (11). Factorii predictori pentru obezitate sarcopenică sunt: vârsta> 70 ani, insuficiență cardiacă, boală cronică de rinichi (în special terapia de substituție renală), insuficiență sau disfuncție intestinală cronică, boală hepatică cronică, boală respiratorie cronică, boli cronice neurologice și neurodegenerative, deficiență cognitivă cronică, spitalizare îndelungată, intervenții chirurgicale majore sau traumatisme cu/fără complicații, imobilizare susținută sau mobilitate redusă (de exemplu, traumă, fractură, boală ortopedică), istoric de consum redus de alimente (de exemplu, <50% aport alimentar din necesarul energetic timp de >2 săptămâni), scădere ponderală (inclusiv pierderea voluntară în greutate indusă de dietă și sindromul de ciclism), creștere rapidă în greutate, diete restrictive de lungă durată și chirurgie metabolică (10).

Afecțiunea se asociază cu numeroase alte comorbidități. Persoanele afectate de obezitate sarcopenică prezintă un risc cardiovascular mai crescut, asociind frecvent hipertensiune arterială, dislipidemie și boală aterosclerotică (12). Interacțiunile dintre țesutul adipos și masa musculară scheletală pot crea un cerc vicios, în care creșterea masei de țesut adipos stimulează inflamația și insulinorezistența, exacerbând pierderea de masă musculară și accelerând dezvoltarea complicațiilor cardiovasculare (13).

Într-un studiu recent în care au fost incluși 283 de pacienți cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă a ventriculului stâng și diabet zaharat tip 2, s-a observat că pacienții cu obezitate sarcopenică au avut valori mult mai crescute ale NT-pro BNP-ului și hipoproteinemie mai severă, respectiv disfuncție ventriculară stângă mai severă decât pacienții fără obezitate sarcopenică (14).

Obezitatea sarcopenică este asociată cu un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2. Într-o metaanaliză s-a demonstrat că obezitatea sarcopenică poate crește riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 2 cu aproape 38% comparativ cu indivizii cu exces ponderal sau obezitate fără sarcopenie. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 cunoscut, prezența obezității sarcopenice poate exacerba insulinorezistența afectând controlul glicemic (15). Studiile au arătat că obezitatea sarcopenică este asociată cu o rată anuală de declin mai crescută a ratei de filtrare glomerulară, cu peste 30% declin a ratei de filtrare glomerulară la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Această alterare progresivă a funcției renale poate crește riscul de boală cronică de rinichi (16).

În ceea ce privește dizabilitatea acestor pacienți, pierderea masei și forței musculare, combinată cu creșterea masei de țesut adipos, afectează semnificativ activitatea fizică, fapt ce duce la o creștere a riscului de căderi, fracturi și de dependență pentru activitățile fizice uzuale. Astfel, obezitatea sarcopenică afectează considerabil calitatea vieții la persoanele mai în vârstă mai ales, din punct de vedere fizic, mental și social. Persoanele cu o vârstă mai înaintată afectate de obezitate sarcopenică au un risc de dizabilitate de 2,5 ori mai mare pe o perioadă de urmărire de 8 ani, comparativ cu persoanele cu obezitate fără sarcopenie, mai ales în rândul femeilor, care prezintă mai des anxietate și depresie (17).

Totodată, această condiție afectează speranța de viață, precum și calitatea acesteia, prin asocierea cu multiple alte boli cronice netransmisibile precum boli cardiovasculare, cancer, sau diabet zaharat (17). Femeile, în mod special, prezintă un risc de mortalitate orice cauză mult mai crescut. Studiul British Regional Heart Study (18) a raportat un risc de mortalitate de orice cauză de 72% mai crescut în rândul bărbaților, comparativ cu cei care nu prezentau sarcopenie sau obezitate, pe o perioada de urmărire de 11 ani.

Managementul obezității sarcopenice implică o abordarea multifactorială. În primul rând înlocuirea sedentarismului cu exerciții fizice de rezistență combinate cu exercitii fizice aerobice sunt importante pentru menținerea și creșterea masei musculare, respectiv reducerea țesutului adipos. Activitatea fizică regulată crește totodată sensibilitatea la insulină și adaptabilitatea cardiovasculară (19). Aportul alimentar adecvat de proteine între 1,2-1,5 g/kgc/zi este esențial pentru menținerea și sinteza masei musculare, în paralel cu aportul adecvat de micronutrienți, mai ales vitamina D. Din punct de vedere terapeutic, farmacologic, nu există la ora actuală molecule aprobate pentru obezitatea sarcopenică, însă agoniștii de receptor de GLP-1, precum și cei duali  GLP-1/GIP ar putea avea efecte benefice asupra compoziției corporale. În general, metforminul este considerat protector împotriva sarcopeniei datorită potențialului său de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină, de a reduce inflamația și de a promova pierderea de țesut adipos, păstrând în același timp masa musculară slabă (20). În anumite deficiențe documentate, terapia hormonală de substituție ar putea fi luată în considerare, însă cu monitorizare clinică adecvată. Modificarea stilului de viață prin renunțarea la fumat, managementul stresului și somnul adecvat sunt alte măsuri strategice de luat în considerare.

În concluzie, obezitatea sarcopenică prezintă un impact nefavorabil asupra calității vieții, afectând performanța fizică, independența, sănătatea mintală și bunăstarea generală, prin creșterea riscului de dizabilitate, boli cardiovasculare și a mortalității de orice cauză. Este importantă identificarea precoce a obezității sarcopenice și stabilirea unor strategii de management adecvat. Aceasta ar trebui recunoscută ca o complicație a diabetului zaharat tip 2, în special la persoanele cu o vârstă mai înaintată, fiind la ora actuală o problemă de sănătate publică cu o prevalență în continuă creștere.

Bibliografie:

1. Wagenaar CA, Dekker LH, Navis GJ. Prevalence of sarcopenic obesity and sarcopenic overweight in the general population: The lifelines cohort study. Clin Nutr [Internet]. 2021 Jun 1 [cited 2025 Feb 26];40(6):4422–9. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33485705/
2. Gao Q, Mei F, Shang Y, Hu K, Chen F, Zhao L, et al. Global prevalence of sarcopenic obesity in older adults: A systematic review and meta-analysis. Clin Nutr [Internet]. 2021 Jul 1 [cited 2025 Feb 26];40(7):4633–41. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34229269/
3. Ai Y, Xu R, Liu L. The prevalence and risk factors of sarcopenia in patients with type 2 diabetes mellitus: a systematic review and meta-analysis. Diabetol Metab Syndr [Internet]. 2021 Dec 1 [cited 2025 Feb 26];13(1). Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34479652/
4. Prado CM, Purcell SA, Alish C, Pereira SL, Deutz NE, Heyland DK, et al. Implications of low muscle mass across the continuum of care: a narrative review. Ann Med [Internet]. 2018 Nov 17 [cited 2025 Feb 26];50(8):675–93. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30169116/
5. Prado CM, Cushen SJ, Orsso CE, Ryan AM. Sarcopenia and cachexia in the era of obesity: clinical and nutritional impact. Proc Nutr Soc [Internet]. 2016 May 1 [cited 2025 Feb 26];75(2):188–98. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26743210/
6. Carbone S, Billingsley HE, Rodriguez-Miguelez P, Kirkman DL, Garten R, Franco RL, et al. Lean Mass Abnormalities in Heart Failure: The Role of Sarcopenia, Sarcopenic Obesity, and Cachexia. Curr Probl Cardiol [Internet]. 2020 Nov 1 [cited 2025 Feb 26];45(11). Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31036371/
7. Ji T, Li Y, Ma L. Sarcopenic Obesity: An Emerging Public Health Problem. Aging Dis [Internet]. 2022 Apr 1 [cited 2025 Feb 26];13(2):379. Available from: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8947824/
8. Koliaki C, Liatis S, Dalamaga M, Kokkinos A. Sarcopenic Obesity: Epidemiologic Evidence, Pathophysiology, and Therapeutic Perspectives. Curr Obes Rep [Internet]. 2019 Dec 1 [cited 2025 Feb 26];8(4):458–71. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31654335/
9. Fonfría-Vivas R, Pérez-Ros P, Barrachina-Igual J, Pablos-Monzó A, Martínez-Arnau FM. Assessing quality of life with SarQol is useful in screening for sarcopenia and sarcopenic obesity in older women. Aging Clin Exp Res [Internet]. 2023 Oct 1 [cited 2025 Feb 26];35(10):2069–79. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37442906/
10. Donini LM, Busetto L, Bischoff SC, Cederholm T, Ballesteros-Pomar MD, Batsis JA, et al. Definition and diagnostic criteria for sarcopenic obesity: ESPEN and EASO consensus statement. Clin Nutr [Internet]. 2022 Apr 1 [cited 2025 Feb 26];41(4):990–1000. Available from: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/35227529
11. de Luis Román D, Gómez JC, García-Almeida JM, Vallo FG, Rolo GG, Gómez JJL, et al. Diabetic Sarcopenia. A proposed muscle screening protocol in people with diabetes : Expert document. Rev Endocr Metab Disord [Internet]. 2024 Aug 1 [cited 2025 Feb 26];25(4):651–61. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38315411/
12. Mirzai S, Carbone S, Batsis JA, Kritchevsky SB, Kitzman DW, Shapiro MD. Sarcopenic Obesity and Cardiovascular Disease: An Overlooked but High-Risk Syndrome. Curr Obes Rep [Internet]. 2024 Sep 1 [cited 2025 Feb 26];13(3):532–44. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38753289/
13. Prado CM, Batsis JA, Donini LM, Gonzalez MC, Siervo M. Sarcopenic obesity in older adults: a clinical overview. Nat Rev Endocrinol [Internet]. 2024 May 1 [cited 2025 Feb 26];20(5):261–77. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38321142/
14. Shi K, Zhang G, Xu R, Li XM, Jiang L, Gao Y, et al. Association of body composition with left ventricular remodeling and outcomes in diabetic heart failure with reduced ejection fraction: assessment of sarcopenic obesity using cardiac MRI. Cardiovasc Diabetol [Internet]. 2025 Feb 17 [cited 2025 Feb 27];24(1):79. Available from: https://medicaldialogues.in/cardiology-ctvs/news/sarcopenic-obesity-increases-risk-of-heart-failure-progression-in-diabetes-finds-study-143781
15. Khadra D, Itani L, Tannir H, Kreidieh D, Masri D El, Ghoch M El. Association between sarcopenic obesity and higher risk of type 2 diabetes in adults: A systematic review and meta-analysis. World J Diabetes [Internet]. 2019 May 15 [cited 2025 Feb 26];10(5):311. Available from: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6522758/
16. Fukuda T, Bouchi R, Asakawa M, Takeuchi T, Shiba K, Tsujimoto K, et al. Sarcopenic obesity is associated with a faster decline in renal function in people with type 2 diabetes. Diabet Med [Internet]. 2020 Jan 1 [cited 2025 Feb 26];37(1):105–13. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31621107/
17. Rossi AP, Muollo V, Freiberger E, Choi KM, Roh E. Article 332 Citation: Roh E and Choi KM (2020) Health Consequences of Sarcopenic Obesity: A Narrative Review. Front Endocrinol [Internet]. 2020 [cited 2025 Feb 26];11:332. Available from: www.frontiersin.org
18. Shaper AG, Pocock SJ, Walker M, Cohen NM, Wale CJ, Thomson AG. British Regional Heart Study: cardiovascular risk factors in middle-aged men in 24 towns. Br Med J (Clin Res Ed) [Internet]. 1981 Jul 18 [cited 2025 Feb 26];283(6285):179–86. Available from: https://www.bmj.com/content/283/6285/179
19. Trouwborst I, Verreijen A, Memelink R, Massanet P, Boirie Y, Weijs P, et al. Exercise and Nutrition Strategies to Counteract Sarcopenic Obesity. Nutrients [Internet]. 2018 May 12 [cited 2025 Feb 26];10(5). Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29757230/
20. Massimino E, Izzo A, Riccardi G, Pepa G Della. The Impact of Glucose-Lowering Drugs on Sarcopenia in Type 2 Diabetes: Current Evidence and Underlying Mechanisms. Cells [Internet]. 2021 Aug 1 [cited 2025 Feb 26];10(8). Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34440727/