„În demersul diagnostic al unor boli complexe, opinia reumatologului poate fi esențială“

Interviu realizat cu Prof. Univ. Dr. Simona Rednic, Preşedintele Societății Române de Reumatologie

Congresul Național de Reumatologie este deja tradiție. Cum poate fi evidențiată noutatea ediției 2022?
Tradiție înseamnă conform definiției din dicționar, un ansamblu de obiceiuri care se statornicesc, se transmit și care devin chiar până la urmă un fel de obligație pentru cei care vin. Congresul Român de Reumatologie este tradiție, pentru că, este deja la a 28-a ediție, îl repetăm în fiecare an în prag de toamnă, toți reumatologii așteaptă acest eveniment. Nici chiar pandemia nu ne-a oprit.
Ce e nou în 2022? Faptul că ne vedem în întregime față în față, în mijlocul țării la Sibiu, cu foarte mulți reumatologi sau apropiați ai reumatologiei (avem peste 600 înscriși), cu invitați străini de excepție și mai ales cu foarte multe noutăți, pentru că lumea medicală nu a stat în loc în timpul pandemiei, aș zice că dimpotrivă, în unele domenii cum este imunologia și autoimunitatea, a luat-o pe repede înainte.

Care este sinteza lucrării ,,Pneumopatia interstițială difuză în colagenoze și COVID 19: o relație complexă”, pe care ați prezentat-o în cadrul Congresului Național de Reumatologie 2021?
Ideea acestei lucrări cu care am deschis Congresul de anul trecut, când epidemia COVID 19 era încă o prezență constantă (asta nu înseamnă că ea nu mai este și azi) era că nu orice afectare pulmonară interstițială în timpul pandemiei COVID 19 este infecție cu SARS-CoV2, deși debutul acut ,,pseudoinfecțios” cu febră, tuse, dispnee, a unora din bolile reumatismale ridică desigur probleme mari. Rolul reumatologului în diagnosticul bolilor ,,ciudate” și mai ales a bolilor cu afectare pulmonară interstițială este crucial. Și că există mecanisme comune pentru infecția SARS- CoV2 și afectarea interstițială din unele colagenoze, care ne pot da și lecții atât pentru tratamentul COVID 19, cât și pentru înțelegerea afectării interstițiale pulmonare din colagenoze. De asemenea, că afectarea interstițială preexistentă (din sclerodermie, unele miopatii inflamatorii, etc.), poate fi un factor de risc pentru severitatea infecției SARS-CoV2 și mai ales terapia imunomodulatoare și chiar cea antifibrotică, își au probabil locul în ambele entități, dar că, momentul, ordinea, agresivitatea sau precocitatea intervenției rămân de stabilit.

În cadrul Secțiunii INCENDIU SAU FOC MOCNIT: DESPRE SINDROAMELE AUTOINFLAMATORII – CNR 2021 unde ați fost moderator, ați susținut și prezentarea Autoinflamația față în față cu autoimunitatea. Ce obiective tematice au definit lucrarea dvs.?
Bolile autoinflamatorii sunt o entitate relativ nouă descrisă, caracterizată mai bine în ultimele 2 decenii. Ele sunt boli rare ale imunității înăscute, prin opoziție oarecum cu bolile autoimune care implică mai ales imunitatea câștigată. Ele au caracteristici clinice distincte cu episoade aparent neprovocate de febră (de aceea incluzând și sindroamele de febră periodică) și alte semne de inflamație. Sunt în general ereditare, unele au predispoziție etnică și sunt determinate de mutații ale mai multor gene care determină o hiperproducție cronică de citokine, mai ales IL-1b. Pentru că sunt rare și puțin recunoscute, aceste boli sunt subdiagnosticate, rău diagnosticate și mai rău tratate.
Obiectivul tematic al prezentării mele și de altfel al întregii secțiuni a fost sensibilizarea medicilor și recunoașterea precoce a acestei patologii. Sesiunea de boli autoinflamatorii se menține și în acest an, deoarece există o mare nevoie de educație în acest domeniu și ne apropiem tot mai mult și de accesul la tratament specific.

Multidisciplinaritatea este cuvântul cheie în abordarea integrată a pacienților. Care este rolul corelativ al Reumatologiei în acest context?
Reumatologia este o specialitate prin excelență multidisciplinară, în relație cu multe alte specialități. Tratăm boli sistemice, cu multiple manifestări, trebuie să cunoaștem patologia multor organe (de la piele, plămân, rinichi, cord, etc.) și să interferăm cu o multitudine de specialități. De aceea, nu o dată în demersul diagnostic al unor boli complexe, opinia reumatologului poate fi esențială. Din acest motiv reumatologii trebuie să aibă foarte bune cunoștințe de medicină internă, colaborări foarte bune cu alte specialități și un anume tip de gândire structurată pe corelații, ierarhizare, atribuire și contextualizare. Este farmecul și greutatea specialității noastre.

Ce ne puteți spune despre Terapia medicamentoasă în lupusul eritematos sistemic: ce este vechi și păstrat, ce este nou și preluat?
Lupusul eritematos sistemic este o boală despre care am învățat foarte multe în ultimii ani. Avem terapii ,,vechi”, dar de succes în lupus, mă refer la antimalarice (hidroxiclorochină) și corticosteroizi, medicamente care au schimbat supraviețuirea în lupus, pe care am învățat să le folosim, mai bine și fără daune. De asemenea, am învățat mai bine să evaluăm lupusul, în așa fel încât să nu mai avem atât de multe studii eșuate și să permitem intrarea unor medicamente noi în armamentariumul terapeutic. De aceea, acum avem în față o serie de medicamente noi aprobate specific pentru lupus (voclosporina, obinutuzumab, anifrolumab), de extensii ale unor indicații (ex. belimumab și pentru nefrita lupică), de strategii noi (combinații rituximab plus belimumab) și mai ales o nouă listă de medicamente în investigație, care se dovedesc promițătoare. De aceea, a păstra ce este vechi și bun, dar și a îmbrățișa noul, este important pentru tratamentul lupusului.

Ce sunt medicamentele Biosimilare? Care sunt ariile și avantajele terapeutice ale medicamentelor biosimilare în Reumatologie?
Medicamentele biologice au revoluționat tratamentul și prevenirea multor boli dizabilitante și care pun chiar viața în pericol, de la boli reumatismale inflamatorii (poliartrita reumatoidă, spondilită anchilozantă sau artrită psoriazică), la boli dermatologice severe (psoriazisul cutanat), gastroenterologice (bolile inflamatorii intestinale) sau oftalmologice (uveite sau panuveite). Produsele biologice sunt însă medicamente obținute prin foarte complexe tehnici de producție, fiind scumpe și prin aceasta uneori mai puțin facil de accesat. Un medicament biosimilar este un produs biologic cu o calitate, siguranță și eficacitate înalt comparabile cu un produs de referință aprobat. Un biosimilar este un produs similar dar nu identic cu produsul de referință aprobat, cu o calitate, siguranță și eficacitate înalt comparabile cu ale originalului și aprobat de organismele reglatoare în toate indicațiile preparatelor originale. Biosimilarele au intrat pe piața terapiilor biologice, sunt în creștere și au, și mai ales vor avea un impact semnificativ asupra medicilor, crescând opțiunile terapeutice, stimulând competiția și inovația, permițând un acces mai larg al pacienților la terapii inovatoare și reducând cheltuielile din sistem. Medicii reumatologi au nevoie de cunoștințe științifice de calitate asupra subiectului, de schimbarea pattern-uri de prescriere și ale obiceiurilor individuale. De asemenea, informarea asupra pacienților legat de biosimilare trebuie să fie balansată și echilibrată pentru a evita efectul nocebo.

Care sunt direcţiile de dezvoltare pe care le doriţi pentru Societatea Română de Reumatologie?
Direcțiile de dezvoltare ale Societății sunt cele ale specialității pe care o reprezintă, adică ale Reumatologiei. Reumatologia este o specialitate extrem de dinamică, cu progrese evidente în orice domeniu, de la etiopatogenie, dar mai ales la terapii. Asistăm în ultimii ani în reumatologie, la o explozie de medicamente extrem de eficiente și foarte nuanțate ca mecanisme de acțiune. Sunt vremuri bune să fii reumatolog pentru că resursele terapeutice s-au înmulțit, cunoștințele despre imunologie, autoimunitate și autoinflmație au explodat.
Trebuie încă să corectărm numărul mic de reumatologi din țară și mai ales să încercăm o distribuție mai uniformă a acestora. Există orașe și chiar capitale de județ fără nici un reumatolog. Trebuie să facem specialitatea mai vizibilă, atât la nivel universitar (mai multe ore de reumatologie, mai clar separate de cele de medicină internă sau reabilitare, studenți buni și foarte buni care să o aleagă), cât și la nivelul administrației spitalelor și centrelor medicale, care să angajeze și să aibă poziții și posturi pentru medicii reumatologi.
În acest sens, anul acesta am organizat pentru prima dată o Școală de vară de reumatologie pentru studenți cu scopul sensibilizării asupra ceea ce înseamnă Reumatologia și să fii reumatolog.
De asemenea, aș sublinia nevoia de creștere a prezenței europene a reumatologilor români și integrarea activității societății în cea a EULAR (European Alliance of Associations of Rheumatology), societatea umbrelă a tuturor reumatologilor europeni.
Prezența reumatologilor români în structurile de conducere ale EULAR, în comisii, comitete și grupuri de lucru europene, va ușura mult dorita egalizare a practicilor medicale în Europa.