„În medicină, dincolo de precizie și algoritmi este nevoie de har și empatie!“

Profesor universitar, Dr. Caius-Codruț Sarafoleanu este Medic Primar ORL, Doctor în Științe Medicale, Șeful Clinicii O.R.L. din Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, București, Șeful Disciplinei O.R.L. la Facultatea de Medicină Dentară, UMF „Carol Davila”, București, Doctor Honoris Causa al Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chișinău. Deține prioritate națională în chirurgia endoscopică de graniță a bazei de craniu, căilor lacrimale și orbitei, a efectuat peste 12.000 de intervenții chirurgicale în patologia ORL și Chirurgie Cervico-facială.

Stimate domnule Prof. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu, ce este nou în chirurgia ORL din România?
Chirurgia ORL din România se dezvoltă și evoluează concordant cu noutățile tehnologice, biomaterialele și tehnicile minim invazive. Chirurgia endoscopică este prezentul, navigația ORL este rutina iar intervențiile robotice încep să pătrundă în specialitatea noastră. Unele tehnici chirurgicale inovative au apărut și datorită echipelor multidisciplinare care abordează patologii complexe (în special tumorale) și reușesc operații complicate cu rezultate funcționale bune.

Unde se situează chirurgia robotică în ORL? Care sunt avantajele chirurgiei robotice în chirurgia ORL?
Chirurgia robotică ORL se adresează momentan patologiei bazei de limbă și laringelui supraglotic. Dimensiunile reduse ale faringelui fac momentan dificile anumite aborduri dar, odată cu dezvoltarea tehnică și miniaturizarea instrumentarului cu siguranță că vom putea efectua și alte tipuri de intervenții chirurgicale.

Relatați, vă rog, care este unul dintre cazurile dificile cu care v-ați confruntat în chirurgia endoscopică rinosinusală?
Îmi amintesc de o copilă de 16 ani care în plină sănătate se trezește umflată la un ochi, cu dureri intense de cap și ochi. Se prezintă la Camera de Gardă de la Spitalul din oraș și după examinări diverse și un examen CT cranio-facial, află că are o tumoră gigantă ce ocupă nasul, sinusurile și parțial orbita, împingând globul ocular în exterior. Am fost solicitat să preiau cazul și în primul rând am văzut un copil căruia i s-au năruit toate visele. Debusolat și speriat de moarte.
Completând investigațiile și prelevând o biopsie am aflat că era vorba de un tip agresiv de sarcom. Am decis să nu fac o operație clasică pe cale externă ci am făcut o rezecție endoscopică largă a tumorii cu conservarea globului ocular. Tratamentul oncologic ulterior a completat planul stabilit iar rezultatele au fost cele dorite, respectiv, vindecarea. Acum, la controalele periodice văd un copil matur dar cu speranțe și vise și mă bucur pentru că am putut contribui cu echipa medicală la această redare a bucuriei unui tânăr.

Sunt operații cu un grad de complexitate ridicat, de exemplu, reconstrucția cranio-facială la rezecțiile formațiunilor tumorale maligne de sinusuri, care se extind către baza craniului și este nevoie de o echipă multidisciplinară. Cum procedați pentru desfășurarea în bune condiții a operației respective?
Așa este, sunt multe situații oncologice și nu numai, care necesită o reconstrucție a bazei craniului. Din păcate, pentru a reuni echipa, trebuie să armonizăm programul colegilor din mai multe spitale și să verificăm dacă dotările tehnice corespund cerințelor fiecărei specialități. Lipsa echipelor multidisciplinare în spitalele generale este încă o problemă în specialitatea ORL. Fie avem spitale monoprofil, fie în cele generale cu toate specialitățile unele echipe nu sunt antrenate pentru acest tip de abord interdisciplinar. În ultimii ani s-au făcut progrese remarcabile și s-au constituit echipe care rezolvă cu succes patologii diverse care necesită reconstrucții funcționale și estetice, dar mai ales să prevină infecțiile cerebrale ce pot apărea dacă există fistule LCR.

Care este gradul de creștere al patologiei tumorale HPV dependentă în sfera ORL?
Este semnificativ comparativ cu anii trecuți. În primul rând, datorită creșterii atenției corpului medical, a posibilităților de diagnostic histopatologic, virusologic, de genotipare. Dar, continuă să apară tumori maligne non-HPV care au evoluții rapide și nefaste mai ales la tineri.
Și aceste aspecte evolutive țin de poluare, alimentație, fumat și alți factori non virali.

Se discută frecvent despre rezistența la antimicrobiene. Cum ar trebui manageriată administrarea antibioticelor?
Rezistența la antibiotice este o certitudine tristă și o mare problemă de sănătate publică așa cum a încercat și OMS să o definească încă din 2017. Din păcate, România ocupă locuri fruntașe la acest capitol, la antibiotice uzuale germenii specifici tractului respirator au rezistențe de până la 50%. Contextul este multifactorial – utilizarea excesivă și nejustificată a antibioticelor, prescripții cu antibiotic pentru afecțiuni respiratorii virale, automedicația, excesul de antibiotic în spitale (de exemplu, se confundă profilaxia perioperatorie cu antibioterapia pentru infecții dovedite pe baza culturilor recoltate) dar și cauzele non medicale. La acestea din urmă aveți în vedere excesul de antibiotic în agricultură, zootehnie, piscicultură etc. Noi prin Societatea Română de Rinologie desfășurăm de cca 4-5 ani o campanie media de sensibilizare a populației, colegilor medici și factorilor de decizie pentru reducerea consumului nejustificat de antibiotic în răcelile comune, virozele respiratorii sau alte afecțiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare. Rezultatele acestei campanii au fost încurajatoare dar mai este mult până la rezolvarea și controlul eficient al problemei.
Aveți preocupări deosebite în ceea ce priveste microchirurgia laringiană în suspensie, fonochirurgie, chirurgia LASER, chirurgia cu radiofrecvență, chirurgia laringiană oncologică cu viză funcțională care definesc imaginea omului de știință și practician.

Chirurgia robotică ORL există, din punctul dvs. de vedere, se poate anticipa care ar fi pasul următor în diversificarea tratamentelor și intervențiilor chirurgicale ORL?
Inteligența artificială câștigă teren în toate domeniile științei și tehnicii, în viața noastră cotidiană. În medicină, dincolo de precizie și algoritmi este nevoie de har și empatie. Raționamentul clinic și individualizarea fiecărui caz în funcție de multiple contexte biologice, morfologice, fiziopatologice dar și emoționale, aparțin medicului. Comunicarea cu pacientul rămâne esențială în actul medical. Pe de altă parte, inventând inteligența artificială, este evident că mintea umană are perspective încă nedezvoltate și limite autoimpuse. Așadar, cât mintea omului poate imagina, este clar că și medicina va progresa.