Influența SARS-CoV-2 asupra tratamentului minim invaziv din hiperplazia benignă prostatică

Introducere: Pandemia de COVID-19 a schimbat definitiv modul de gestionare al pacienților cu hiperplazie benignă prostatică (BPH). Acest studiu urmărește metodele de tratament la pacienții cu BPH asociat cu SARS-CoV-2 care s-au prezentat în Clinica de Urologie a Spitalului Clinic de Urgență‚ „Sf. loan“, București, România.

Material și metodă: Acest studiu a inclus 40 de pacienți (vârsta medie 62,2 ani, interval de vârstă (55 -87 ani) cu SARS-CoV-2 și BPH care au fost internați în perioada ianuarie 2021 și decembrie 2021. Diagnosticul de SARS-CoV-2 s-a bazat pe testul PCR, iar cel de BPH a folosit triada de diagnostic care cuprinde examinare rectală, PSA, free PSA și examinare ecografică. Trebuie menționat că unii dintre pacienții spitalizați au urmat tratament cu alfa-blocante și/sau inhibitori de 5-alfa-reductază în momentul internării.

Rezultate: Din 40 de cazuri spitalizate, 3 au necesitat intervenție endoscopică de urgență sub rahianestezie (TURP sau TURisP) pentru hemostază deoarece au prezentat hematurie persistentă care nu a răspuns la tratamentul conservator. Un număr de 17 cazuri a prezentat retenție urinară acută pe durata spitalizării și a fost montat un cateter uretro-vezical, urmând a fi reevaluat urologic după episodul de COVID. Din cei 37 de pacienți rămași, 17 au prezentat retenție urinară cronică la internare, cu sonda uretro-vezicala prezentă, 13 cazuri au necesitat pe durata spitalizării un tratament cu alfa-blocant asociat cu inhibitori 5-alfa­ reductază, iar restul de 7 de pacienți, au fost gestionați strict pentru patologia COVID-19.
Concluzii: Nu a existat o influență clară a evoluției pacienților cu BPH din cauza patologiei SARS-CoV-2, tendința generală fiind de gestionare conservatoare a cazurilor cronice până la remiterea infecției virale.

Introducere
Pandemia de SARS-CoV-2 a fost un punct important în viața noastră, care a adus cu el multe realități și dificultăți noi, care necesită răspunsuri adecvate noului context. Drept rezultat, a existat o scădere a procentului de pacienți care suferă de BPH care au avut și retenție persistentă de urina la care a fost comunicată ca indicație operatorie rezecția transuretrală a prostatei (TURP) (1). În același timp, la cazurile urgente ce au prezentat retenție urinară acută / hematurie totală, a fost observată o preferință, atât de către pacienți, cât și de către personalul medical pentru intervenții minime și pentru tratamentul chirurgical cu durată operatorie redusă și cu media spitalizării cât mai mică (2). Acest lucru a avut drept rezultat perioade mai mici de spitalizare pentru pacienții care nu au avut COVID. Totuși, nu există un acord general asupra acestui subiect, deoarece studii, cum ar fi cel efectuat de Topaktas et al. nu observă o creștere a mortalității la pacienții cu BPH pe durata pandemiei, menținând în același timp un flux rezonabil al pacienților (3). Acest lucru sugerează ca nu există un răspuns unic definitiv la această întrebare. Cazurile cu COVID-19 au avut mai multe comorbidități, care au necesitat o abordare multidisciplinară și au avut drept rezultat o prelungire semnificativă a spitalizării. Astfel, a existat o reducere atât al procentului de intervenții mono și bipolare TURP, dar și clasice, din cauza preferinței pacienților pentru tratamentul medicamentos, dar și drept rezultat al implementării măsurilor pentru prevenirea răspândirii de SARS-CoV-2 (4). Un număr de investigații au ajuns la concluzia că majoritatea urologilor au întârziat intervențiile pe durata pandemiei (5). Totuși, într-un studiu despre pacienții pandemici din Brazilia, Alva Pinto et al a concluzionat că tratamentele endoscopice ar avea o probabilitate mai scăzută de contaminare cu SARS-CoV-2 decât operațiile deschise sau laparoscopice. Cu toate acestea, nu există date unanim acceptate până în prezent privind acest subiect (6).

Material și metodă
Acest studiu a inclus 40 de pacienți (vârsta medie 62,2 ani, interval de vârstă (55 -87 ani) cu SARS-CoV-2 și BPH care au fost internați în perioada ianuarie 2021 – decembrie 2021. Diagnosticul de SARS-CoV-2 s-a bazat pe testul PCR, iar cel de BPH a folosit triada de diagnostic care cuprinde examinare rectală, PSA, free PSA și examinare ecografică. Trebuie menționat că unii dintre pacienții spitalizați au urmat tratament cu alfa-blocante și/sau inhibitori de 5-alfa-reductază în momentul internării. Toți pacienții s-au supus procedurii de internare în mod individual. Aceasta a inclus scanarea CT toracică, electrocardiograma, ultrasonografia generală, testele de urină (inclusiv urocultura) și analize de sânge (hemoleucogramă, glucoză, uree, creatinină, test de coagulare, feritină, D-dimer, TGO, TGP, bilirubină totala și directă, CRP). În anumite cazuri, scanarea CT a abdomenului și pelvisului a fost efectuată în plus față de examinarea imagistică inițială. Pe durata procedurilor, a fost utilizat echipamentul de rezecție monopolar Karl Storz pentru TURP și dispozitivul Olympus bipolar pentru TURisP. Toți pacienții au primit anti-coagulante conform planului prevăzut de medicul cardiolog și cel epidemiolog.

Rezultate
Printre participanții la studiu, au fost prezente comorbidități asociate la 39 de pacienți cu infecție de SARS-CoV-2, inclusiv patologii cardiace (AHT, boli cardiace cronice, angină), la 21 de pacienți, boli metabolice (obezitate, diabet zaharat) la 8 pacienți, boli de rinichi (CKD) la 3 cazuri, boli infecțioase (VHB, VHC) la doi subiecți, istoric de neoplazia a colonului sau rectului la trei pacienți și boli pulmonare obstructive cronice (COPD) la doi subiecți. În afară de complicațiile respiratorii, nu există alt tip de complicații aferent patologiei SARS-Co V2 în acest grup.
Din 40 de cazuri spitalizate, 3 au necesitat intervenție endoscopică de urgență sub rahianestezie (TURP sau TURisP) pentru hemostază deoarece au prezentat hematurie persistentă care nu a răspuns la tratamentul conservator. Un număr de 17 cazuri a prezentat retenție urinară acută pe durata spitalizării și a fost montat un cateter uretro-vezical, urmând a fi reevaluat urologic după episodul de COVID. Din cei 37 de pacienți rămași, 17 au prezentat retenție urinară cronică la internare, cu sonda uretro-vezicală prezentă, 13 cazuri au necesitat pe durata spitalizării un tratament cu alfa-blocant asociat cu inhibitori 5-alfa­reductază, iar restul de 7 de pacienți, au fost gestionați strict pentru patologia COVID-19. Exceptând 12 pacienți care au avut nevoie de suport ventilator, dintre care cinci au decedat, pacienții au prezentat o evoluție general favorabilă, cu cerere scăzuta de oxigen (< 5 L/h).

Discuții
Focarul pandemiei de Coronavirus din 2019 (COVID-19) a fost provocat de sindromul respirator acut de coronavirus 2 (SARS-CoV2) – prima dată identificat în 2019, în Wuhan, China, care a generat o catastrofă globală (7). Pe durata pandemiei, gestionarea pacienților noștri cu BPH asociat cu COVID-19 a avut drept obiectiv depășirea problemelor provocate de infecția virală. Pentru a atinge acest obiectiv în timp ce virusul era prezent, abordarea chirurgicală a fost dimensionată la cazurile esențiale. Pe durata pandemiei de COVID-19, diagnosticarea și prescripția de tratament pentru BPH s-a bazat pe telemedicină și pe protocoale comune, după cum este prezentat în evaluarea Medina – Polo et al (8), care a concluzionat că tehnica chirurgicală asociată cu cele mai puține complicații și cu cea mai scurta perioadă de spitalizare trebuie aleasă. S-a observat că există o corelație între vârsta și progresul BPH, care duce la o creștere semnificativă a numărului de bărbați în vârstă diagnosticați cu BPE (9). Drept rezultat, este rezonabil să presupunem că un procent de pacienti în vârstă de sex masculin diagnosticați cu COVID-19, inclusiv cei cu cazuri grave, pot avea și BPH și infecție concomitentă cu COVID-19, BPH putând fi un factor de agravare.
În foarte puține cazuri gestionate, nu a existat o certitudine că situația ar fi fost diferită fără COVID-19.
Pe de alta parte, a fost sugerat ca inflamarea prostatică a fost un factor de risc pentru evoluția BPH (13). 0 alta sugestie a fost că infecția cu SARS-CoV2 și suprimarea ulterioară a ACE2 poate duce la activarea căilor pro-inflamatorii, eliberarea crescută de citokină și pot provoca răspunsuri inflamatorii la organele vulnerabile, cum ar fi prostata (10). Acest lucru poate explica parțial de ce există o morbiditate mai mare la pacienții operați, din moment ce sindromul inflamator este mai prevalent la acele cazuri decât la cele non-operatorii și procentul de complicații din studiul nostru este mai ridicat la cazurile operate decât la celelalte. Cu toate acestea, inflamarea comună poate reprezenta o agravare a LUTS aferentă BPH și complicațiilor sale pe durata infecției cu SARS-CoV-2 și după aceasta (4).

Concluzii
Pandemia de SARS-CoV2 a generat noi provocări pentru toate domeniile, inclusiv cel urologic, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, pentru care tendința de gestionare generală a fost sa întârzie cazurile cronice pana la remiterea infecției virale, pentru a reduce morbiditatea pe cât de mult posibil.
Conflict de interese: nedeclarate.
Suport financiar: nedeclarat.

Referințe:

1. Roehrborn CG. Tractul urinar inferior masculin (LUTS) și simptomele benigne de prostată. benignă (BPH). Med Clin 2011;95:87-100.
2. Stensland KD, Morgan TM, Moinzadeh A, et al. Considerații privind triaj al operațiilor urologice în timpul COVID-19 Pandemia. Eur Urol 2020;77:663-666
3. Topaktaș R, Tokuç E Kutluhan MA, et al. Caracteristici clinice și rezultate ale COVID-19 pacienți cu boli benigne de prostată hiperplazie prostatică benignă la bărbații îmbătrâniți: O retrospectivă studiu retrospectiv de 18 cazuri. Int J Clin Pract 2020;74:e13574.
4. Ribal MJ, Cornford P, Briganti A, et al. Asociația Europeană de Urologie Orientări birouri de reacție rapidă Group: An Organisation-wide efort de colaborare la nivel de organizație pentru adaptarea Asociației Europene de Urologie Recomandările ghidurilor la era Coronavirus Disease 2019. Eur Urol 2020;78:21-28.
5. Alva Pinto AM, González MS. Endourologie și prostată benignă. Hiperplazia în pandemia COVID-19. Int Braz J Urol 2020;46(suppl.1):34-38.
6. Naspro RPL, Pozzo LF. Urologia în timp de coroană. Nat Rev Urol 2020;17:251-253. 6. Organizația Mondială a Sănătății. Coronavirus disease 2019 (COVID-19): raport de situație. 88. 2020.
7. Medina-Polo J, Téigell Tobar J, Romero-Otero J, et al. Benign prostatic hiperplazie benignă în timpul pandemiei COVID-19. Arch Esp Urol 2020;73:405-412.
8. Berry SJ, Coffey DS, Coffey DS, Walsh PC, Ewing LL. Dezvoltarea de boli umane hiperplaziei benigne de prostată umană odată cu vârsta. J Urol 1984;132:474-479.
9. Madersbacher S, Sampson N, Culig Z. Fiziopatologia prostaticii benigne. hiperplazie prostatică benignă și a hiperplaziei prostatice benigne enlargement: a minireview. Gerontologie 2019;65:458-464.
10. Chai X, Hu L, Hu L, Zhang Y, et al. Expresia specifică a ACE2 în colangiocitele poate provoca leziuni hepatice. după infecția cu 2019-nCoV. bioRxiv. 2020