Managementul nutrițional al pacientului în terapie intensivă

Progresele medicinei moderne, în special în domeniul terapiei intensive, oferă premisele unei recuperări rapide a pacienților, care petrec mai puțin timp în secțiile de ATI și în spital, iar costurile și durata spitalizării pot fi, în consecință, mai reduse 1-3. Totuși, există în continuare provocări în ceea ce privește statusul nutrițional al acestora, în toate etapele parcursului terapeutic.

Rolul nutriției clinice în îngrijirea critică
Secțiile de terapie intensivă tratează astăzi pacienții mai în vârstă, și cu mai multe complicații ca niciodată. Cu toate acestea, șansele lor de supraviețuire și recuperare s-au îmbunătățit semnificativ în ultimul deceniu datorită progreselor în domeniul științei și tehnologiei medicale.
Noile tehnici chirurgicale, de terapie intensivă și de anestezie, precum și îmbunătățirea îngrijirii perioperatorii, dar și a aceleia pre- și post- spitalizare, nutriția optimă și mobilizarea timpurie, au contribuit la reducerea impactului ATI asupra pacienților.
Aceste progrese în domeniul asistenței medicale permit pacienților să se extreneze mai repede, petrecând mai puțin timp în ATI și spital, reducând în același timp costurile de spitalizare 1-3. Pacienții sunt acum capabili să se recupereze mai devreme, permițându-le să se întoarcă mai repede la viața lor normală.
S-au înregistrat multe progrese științifice în domeniul nutriției medicale, iar acum există ghiduri, recomandări și protocoale bine determinate, provenind dintr-o mai bună înțelegere a nutriției optime în toate etapele terapeutice4-8. Atât ghidurile de nutriție clinică, cât și experții ATI au recunoscut necesitatea unei noi abordări individualizate a îngrijirii nutriționale 9-1 3.

Creșterea aportului proteic este asociată cu creșterea ratei de supraviețuire și îmbunătățirea rezultatelor clinice^4,8
Pierderea masei musculare și malnutriția sunt frecvente în rândul pacienților în stare critică 21. Aproximativ 50% nu își vor îndeplini obiectivele nutriționale în timp ce se află în secția de terapie intensivă 22.
Malnutriția protein-calorică poate fi adesea rezultatul creșterii catabolismului și al creșterii nevoilor nutriționale ale pacienților. Pacienții malnutriți pot fi susceptibili la complicații, cum ar fi disfuncția respiratorie prelungită și mortalitatea crescută 23.
Intervenția nutrițională poate avea un impact major asupra supraviețuirii și recuperării pentru acești pacienți 19,20. Proteinele sunt cel mai important macronutrient în această fază, contribuind la conservarea masei corporale slabe și având un impact pozitiv atât asupra mortalității, cât și asupra mobilității 19,20. Asigurarea aportului proteic adecvat este, prin urmare, fundamental în tratamentul pacienților în stare critică.

Administrarea timpurie a nutriției enterale bogate în proteine este importantă
Un aport adecvat cu proteine este, prin urmare, fundamental în tratamentul pacienților în stare critică. Nutriția enterală bogată în proteine trebuie administrată tuturor pacienților în stare critică care nu se așteaptă să reia dieta normală în termen de 3 zile23-25. Inițierea nutriției în primele 24-48 de ore de la admiterea în terapie intensivă23,25 are efecte demonstrate asupra rezultatelor clinice27:

• prevenirea pierderii masei musculare
• reducerea duratei de spitalizare
• reducerea apariției complicațiilor infecțioase și a rănilor spontane.

Formulele pentru nutriție enterală trebuie să ofere o compoziție bine tolerată, cu un conținut proteic adecvat, conform cu ghidurile, protocoalele și recomandările relevante, pentru a asigura atingerea țintei nutriționale proteice, și evitând în același timp riscul depășirii țintelor calorice (overfeeding).

Referinţe

1. Anderson AD et al. 2003
2. Gustafsson UO et al. 2012
3. Yeh et al. 2015
4. Allingstrup MJ, Esmailzadeh N, Knudsen W, et al. Nutriție clinică. 2012;31:462-8.
5. Doig GS et al. 2009
6. Casaer MP et al. 2011
7. Van Zanten AR et al. 2014
8. Weijs PJM, Looijaard W, Beishuizen A, et al. Critical Care. 2014;18:701-10.
9. Elke G et al. 2014
10. McClave S et al. 2009
11. Dhaliwal R et al. 2014
12. Martindale RG 2015
13. Evans DC et al. 2015
14. Elke G et al. Crit Care. 2014; 18 (1): R29
15. Murthy et al. Crit Care Resusc, 2021
16. Alberda C et al. Terapie Intensivă Med. 2009; 35:1728–1737
17. Singer et al. Clin Nutr. 2019;38(1):48-79
18. Preiser JC. et al. 2015.
19. Heyland DK, Weijs PJM, Coss-Bu JA, et al. Nutriție în practica clinică. 2017;32:58S-71S.
20. McClave SA, Taylor BE, Martindale RG, et al. Journal of Parenteral and Enteral Nutrition. 2016;40:159-211.
21. Wischmeyer PE. Opinie curentă în îngrijirea critică. 2016;22:279-84.
22. Heyland DK, Cahill NE, Dhaliwal R, et al. Journal of Parenteral and Enteral Nutrition. 2010;34:675-84.
23. Singer P, Blaser AR, Berger MM, et al. Clinical Nutrition. 2019;38:48-79.
24. Kreymann KG, Berger MM, Deutz NEP, et al. Clinical Nutrition. 2006;25:210–23.
25. Demling RH. ePlastie. 2009;9:65-94.
26. Dhaliwal R, Cahill N, Lemieux M, et al. Nutriție în practica clinică. 2014;29:29-43.
27. Sioson MS, Martindale R, Abayadeera A, et al. Clinical Nutrition ESPEN. 2018;24:156-64.
28. Hurt RT, McClave SA, Martindale RG, et al. Nutriție în practica clinică. 2017;32:142S–151S.