Medicamentele cu risc crescut

Problema medicamentelor cu risc crescut reprezintă o provocare continuă pentru siguranța pacienților și eficiența sistemului medical. Astfel, consider importantă o analiză asupra informațiilor cu privire la această grupă de medicamente și a evenimentelor adverse care rezultă în urma utilizării eronate.

Deoarece siguranța medicamentelor este primordială în activitaea farmacistului va fi absolut necesară luarea în evidență a neînțelegerilor și confuzia, care apar frecvent, deoarece diferiții termeni folosiți în acest sens nu sunt clar definiți și nu sunt folosiți în același mod. Deși siguranța medicamentelor cuprinde atât erori de medicație, cât și reacții adverse la medicamente, trebuie făcută o distincție clară între ele: erorile de medicație sunt legate de siguranța serviciului de îngrijire a sănătății, în timp ce reacțiile adverse la medicamente sunt legate de siguranța produsului.
Una dintre cele mai des utilizate definiții ale unei erori de medicație este cea adoptată de U.S. National Coordination Council for Medication Error Reporting and Prevention (NCC MERP): „O eroare de medicație este orice eveniment care poate fi prevenit, care poate provoca sau duce la utilizarea inadecvată a medicamentelor sau la rănirea pacientului în timp ce medicamentul este sub controlul profesionistului din domeniul sănătății, al pacientului sau îngrijitorului. Astfel de evenimente pot fi legate de practica profesională, produsele de îngrijire a sănătății, proceduri și sisteme, inclusiv prescrierea; etichetarea produsului, prepararea; distribuția; eliberarea; administrarea; educaţia; monitorizarea și utilizarea”. [1] Erorile de medicație apar în ambulator și în spitale sau la interfața dintre ele. Acestea nu trebuie confundate cu reacțiile adverse la medicament raportate în mod diferit prin farmacovigilență. În ceea ce privește recomandările European Medicines Agency (EMEA), „reacția adversă la medicament” este o expresie care trebuie utilizată numai atunci când există o relație de cauzalitate cu utilizarea medicamentului. [2] În consecință, sistemele de raportare a erorilor de medicație evidențiază efectele adverse ale sistemului de utilizare a medicamentelor, cu o mențiune specială a practicilor asociate.
Acele substanțe medicamentoase care poartă un risc crescut de a cauza vătămarea pacienților sau se dovedesc adesea mortale atunci când în timpul administrării intervin erori de medicație sunt definite ca medicamente cu risc crescut. Cu toate că, frecvența erorilor de medicație nu este mai  mare decât în cazul altor medicamente, aceste evenimente adverse implică repercursiuni grave atât pe plan uman, profesional și economic, cât și prin generarea de neîncredere în instituțiile medicale și sistemul de sănătate [3].  O revizuire sistematică a literaturii efectuată arată că 47% din toate erorile de medicație grave au fost cauzate de unele medicamente sau clase de medicamente: metotrexat, warfarină, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), digoxină, opioide,  beta-blocante, antidepresive. În diverse studii se arată că medicamente implicate în evenimente fatale au reprezentat 73% din toate medicamentele identificate. Concentrarea din ce în ce mai mare pe aceste clase de medicamente poate reduce spitalizările sau spitalizările prelungite, dizabilitățile, condițiile care pun viața în pericol și moartea cu aproape 50% [4, 5].
Prevenirea erorilor este un obiectiv pe termen lung, întrucât schimbările necesare pentru îmbunătățirea siguranței pacientului sunt mai culturale decât tehnice. În acest sens, este necesar să avem întotdeauna prezente metode de prevenire a erorilor de medicație: selectarea și achiziționarea mai sigură a medicamentelor, prescrierea mai sigură a acestora, adaptarea deciziilor terapeutice la nevoile individuale ale pacientului, scrierea mai sigură a schemelor de tratament, prescierea electronică și alertele, validarea mai sigură a prescripțiilor. Cu importanţă majoră vor fi sistemele mai sigure de distribuire a medicamentelor atât în ambulator cât și clinici/spitale, crearea de sisteme electronice pentru asistarea administrării medicamentelor, documentarea cu privire la utilizarea corectă a medicamentelor de către pacient/aparținător/îngrijitor și monitorizarea terapiei medicamentoase cu implicarea farmaciștilor pentru a minimaliza erorile.
Ca urmare, farmaciștii ar trebui să colaboreze proactiv cu pacienții și medicii pentru a se asigura că obiectivele de terapii sunt îndeplinite. În mod regulat, farmacistul va putea examina profilul pacientului, cu evaluarea potențialelor evenimente adverse care pot fi prevenite și să discute problemele cu medicul terapeut, dacă este necesar. În prescrierea medicamentelor este important să fie cunoscute alergiile pacientului, denumirea fără proprietate a acestora (INN), denumirea brevetată (dacă este necesar), calea și locul de administrare, forma de dozare, doza, concentrația, cantitatea, frecvența de administrare, medicul prescriptor și data prescrierii.
Pe baza acestor observații, consider că este important ca o practică sigură a utilizării medicamentelor este de a stabili o listă fezabilă a celor mai bune practici recomandate de evitare a erorilor de medicație, mai mult decât o listă exhaustivă a practicilor propuse. Deoarece este mai important să le punem în practică, ar trebui furnizate mijloace pentru implementarea practicilor de medicație sigure și ar trebui exprimate strategii pentru aplicarea lor.

Referințe:

1. National Coordinating Council for Medication Error Reporting and Prevention. NCC MERP Taxonomy of medication errors.
2. European Medicine Agency (EMEA) Guideline on Risk Management Systems for Medicinal Products for Human Use.
3. High-Alert Medications in Long-Term Care (LTC) Settings. Institute For Safe Medication Practices-online 20 May 2021.
4. Bonnerup D.K., Brock, B., Lisby, M., Nielsen, L.P., Saedder E.A. Identifying high-risk medication: a systematic literature review. Eur J Clin Pharmacol. 2014 Jun; 70(6):637-45.
5. Stefanie Geith, Christiane Didden, Christian Rabe, Tobias Zellner, Armin Ott, Florian Eyer – Lessons to be learned: identifying high-riskmedication and circumstances in patients at risk for suicidal self-poisoning. International Journal of Mental Health Systems (2022) 16:4.