Șef de Lucrări Dr. Cosmin FaurAuthors
Supero Medial Scapula Angle Osteochondroma with Winging in a Young Female Patient – Case Report and Literature Review
Particularitatea cazului este dată de simptomatologia resimțită de pacient, aceea a amorțelii în membrul superior și faptul că masa tumorală a împins arcele costale C2-C3, în timp, pacientul dezvoltând aripa scapulei (scapula alata). Simptomatologia a avut un caracter progresiv și agresiv până la momentul intervenției chirurgicale.
Rezumat:
Context: Osteocondroamele sunt cele mai comune tumori osoase benigne, găsite în principal în oasele lungi, în timp ce osteocondroamele scapulare sunt rare și reprezintă mai puțin de 1% din toate osteocondroamele.
Metode: Prezentăm un caz al unei paciente tinere cu o prezentare unică a osteocondromului scapular. Pacienta a arătat osteocondrom în unghiul superomedial al scapulei cu aripa scapulei, o manifestare rară a osteocondromului scapular. Pacienta avea o masă în creștere lentă pe scapula stângă de mai mulți ani. Examinarea fizică a relevat o deformare vizibilă cu aripa semnificativă a scapulei.
Studiile de imagistică au demonstrat un osteocondrom mare provenind din unghiul superomedial al scapulei stângi, cu un pedicul osos.
Rezultate: A fost efectuată excizia chirurgicală, iar analiza histopatologică a confirmat diagnosticul de osteocondrom. După operație, pacienta a experimentat o îmbunătățire semnificativă a aripii scapulei. O revizuire cuprinzătoare a literaturii a dezvăluit doar un număr limitat de cazuri raportate de osteocondrom scapular cu aripă, subliniind semnificația acestui raport de caz ca o adăugire valoroasă la literatura existentă. Diagnosticul de osteocondrom scapular ar trebui considerat în diagnosticul diferențial al pacienților care prezintă o masă scapulară, în special atunci când este asociată cu aripă. Excizia chirurgicală este tratamentul recomandat, iar excizia completă este esențială pentru a preveni recidiva.
Concluzii: Acest raport de caz evidențiază o prezentare rară a osteocondromului scapular cu aripă și subliniază importanța luării în considerare a acestui diagnostic la pacienții cu mase scapulare însoțite de aripă. Intervenția chirurgicală reușită în cazul nostru a avut ca rezultat o îmbunătățire semnificativă. Medicii trebuie să fie conștienți de această entitate și să ia în considerare o intervenție chirurgicală promptă pentru excizia completă, asigurând rezultate optime ale pacientului și prevenind recurența. Ulterior, cercetările și rapoartele de caz suplimentare sunt necesare pentru a îmbunătăți înțelegerea osteocondromului scapular și a diferitelor sale prezentări clinice. De asemenea, studiile cuprinzătoare care implică cohortele mari de pacienți sunt necesare pentru a explora spectrul complet al prezentărilor clinice ale osteocondromelor scapulare. Documentând și analizând o gamă mai largă de cazuri, inclusiv variații în locația tumorii, dimensiunea și simptomele asociate, cercetătorii pot identifica modele și pot stabili criterii diagnostice mai precise. Aceasta va facilita detectarea timpurie și managementul adecvat al osteocondromelor scapulare, îmbunătățind în cele din urmă rezultatele pacienților.
Cuvinte cheie: unghiul scapulei superomedial; osteocondrom; aripa scapulei; tumori osoase benigne; excizie chirurgicală;
Introducere
Aripa scapulei este o afecțiune distinctă caracterizată prin proeminența anormală a scapulei din spate, dându-i un aspect vizibil „de aripă” [1]. Această anomalie de poziționare apare ca urmare a slăbirii sau paraliziei mușchilor responsabili de conectarea scapulei la torace, ducând la retragerea scapulei de la poziția sa anatomică normală. Deși leziunile nervoase, în special cele care afectează nervul toracic lung sau nervul accesoriu spinal, sunt cele mai comune cauze ale aripii scapulei, anomalii osoase, cum ar fi osteocondroamele, pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea acestei afecțiuni [2].
Osteocondroamele sunt tumori osoase benigne care au potențialul de a se dezvolta în orice os. Cu toate acestea, acestea sunt cel mai frecvent întâlnite în oasele lungi ale brațelor și picioarelor. Osteocondroamele care au originea în scapulă sunt considerate rare, iar cele localizate specific în unghiul superomedial al scapulei sunt și mai rare. Aceste osteocondroame ale unghiului superomedial al scapulei prezintă provocări unice în ceea ce privește diagnosticul și managementul. Înțelegerea prezentării clinice, abordărilor diagnostice, opțiunilor de tratament și rezultatelor asociate acestei manifestări rare este esențială pentru a oferi îngrijire adecvată pacienților afectați [3].
Această prezentare de caz nu numai că adaugă la literatura existentă, dar subliniază și importanța luării în considerare a osteocondroamelor scapulare în diagnosticul diferențial al pacienților care prezintă mase scapulare, în special când este observată ariparea scapulei (winging-ul scapulei).
În concluzie, ariparea scapulei este o afecțiune distinctă, caracterizată prin proeminența scapulei, cauzată în primul rând de slăbiciunea sau paralizia musculară. Deși leziunile nervoase sunt cea mai comună etiologie, anomalii osoase precum osteocondroamele pot contribui, de asemenea, la această condiție. Osteocondroamele situate în unghiul superomedial al scapulei sunt întâlniri rare, subliniind în continuare importanța acestei prezentări de caz. Revizuind literatura și împărtășind acest caz unic, contribuim la înțelegerea și conștientizarea osteocondroamelor scapulare asociate cu ariparea scapulei.
Materiale și Metode
Studiu de caz:
O femeie în vârstă de 24 de ani s-a prezentat la clinica noastră cu o istorie de șase luni de durere și umflare la umărul drept. Ea a relatat că scapula ei stângă se proemina din spate, cauzându-i disconfort. La examinarea fizică, am observat o scapulă stângă proeminentă care prezenta aripare. De asemenea, era palpabilă o masă fermă în unghiul superomedial al scapulei stângi. Imagistică a relevat o masă osoasă în unghiul superomedial al scapulei stângi, consistentă cu un osteocondrom (Figura1).
Fig. 1 Masă osoasă în unghiul superomedial al omoplatului stâng în concordanță cu un osteocondrom
Fig. 2 Eroziunea osului scapular
Pacienta a suferit excizia chirurgicală a osteocondromului, iar simptomele ei s-au ameliorat postoperator. Radiografiile de urmărire nu au arătat semne de recidivă.
Managementul și tratamentul aripării scapulare cu osteocondroame depind de severitatea simptomelor și de dimensiunea și localizarea osteocondromului. În cazurile asimptomatice, supravegherea poate fi adecvată, cu monitorizare regulată pentru a detecta orice modificări în dimensiune sau simptome ale osteocondromului.
Cu toate acestea, în cazurile în care osteocondromul provoacă dureri semnificative, slăbiciune sau limitări funcționale, excizia chirurgicală este tratamentul de alegere. Scopul intervenției chirurgicale este îndepărtarea osteocondromului și a oricărui os sau țesut moale asociat, care ar putea contribui la ariparea scapulei. În unele cazuri, scapula ar putea necesita stabilizare sau re-poziționare în timpul intervenției chirurgicale pentru a preveni recurența aripării scapulei.
Există mai multe abordări chirurgicale pentru excizia osteocondroamelor scapulare, inclusiv abordări deschise sau artroscopice. Alegerea abordării depinde de dimensiunea și localizarea osteocondromului, precum și de preferința și expertiza chirurgului.
Tehnică:
O incizie longitudinală de cinci centimetri, la 0,5 cm medial față de marginea medială a scapulei drepte, centrată pe unghiul superomedial. Urmând incizia pielii și disecția țesutului adipos, s-a realizat o separare a fibrelor romboide, dezvăluind baza masei tumorale. (Figura 3)
Fig. 3: Incizarea chirurgicală a pielii
Disecția peritumorală atentă a continuat până la vârful masei osoase, palparea conturului celei de-a doua coaste care era în contact cu tumora.
Rezecția bazei tumorii a fost efectuată cu un fierăstrău oscilant, urmată de detașarea și îndepărtarea osteocondromului.
Controlul atent al sângerării a fost asigurat împreună cu excizia țesutului bursal peritumoral. (Figura 4)
Fig. 4 Masă tumorală
Fig. 5 Măsurarea masei tumorale.
Închiderea cu suturi întrerupte ale țesutului subcutanat și sutura intradermică a fost realizată la sfârșitul procedurii.
Suturile au fost îndepărtate la 14 zile postoperator.
După excizia chirurgicală, pacienții pot necesita fizioterapie pentru a restabili forța și amplitudinea mișcării umărului și scapulei. De asemenea, pot avea nevoie să poarte un dispozitiv de imobilizare sau o atelă timp de câteva săptămâni pentru a susține umărul și a permite vindecarea adecvată.
Examinarea histopatologică efectuată din mostra de țesut îndepărtată chirurgical ne arată că masa tumorală existentă este un osteocondrom. (Figura 6).
Raport de Examinare Histopatologică
Numărul de înregistrare al probei de laborator: 17915/23
Specimen analizat: Formație tumorală la omoplatul drept
Descriere Macroscopică:
Specimenul constă dintr-un fragment osos cu o excrescență polipoidă măsurând 3,5 cm în diametru maxim, împreună cu un fragment separat măsurând 1,5×0,8 cm. Specimenele au fost prelucrate după decalcifiere.
Descriere Microscopică:
Examinarea microscopică a secțiunilor relevă țesut osos trabecular cu măduvă hematogenă. Țesutul osos prezintă proliferare tumorală benignă, care este acoperită de un strat subțire de pericondru. Este prezent un capac cartilaginos subiacent, compus din condrocite aranjate în coloane. Aceste condrocite prezintă atipie minimă și celularitate crescută spre adâncimea leziunii. Osificarea encondrală este observată, cu formarea de trabecule osoase la baza leziunii.
Fragmentul separat constă din câteva trabecule osoase împreună cu țesut conjunctiv-vascular și adipos. Marginea de rezecție arată țesut sănătos.
Diagnostic Histopatologic:
Pe baza aspectului histologic, diagnosticul corespunde unui osteocondrom (exostoza).
Rezultate
La controlul din a șasea lună, pacienta a raportat o îmbunătățire remarcabilă a durerii și slăbiciunii umărului. Ea a afirmat că simptomele au dispărut complet, indicând un rezultat reușit al intervenției chirurgicale. La examinare, nu s-a observat nicio aripire a scapulei, indicând restabilirea poziționării normale a scapulei. Studiile imagistice efectuate la vizita de control au confirmat excizia completă a osteocondromului, afirmând eficacitatea procedurii chirurgicale.
Recuperarea post-operatorie a pacientei a implicat o perioadă de două săptămâni de imobilizare într-o atelă pentru cot. Această abordare a permis mișcarea pasivă a articulației umărului, asigurând în același timp protecția și suportul necesar. Progresul pacientei a fost monitorizat atent de un fizioterapeut pe parcursul acestei perioade de imobilizare. După faza de imobilizare, a fost inițiat un program de reabilitare adaptat, concentrându-se pe mișcări active asistate (AAROM) și exerciții de mișcare activă (AROM). Aceste exerciții au fost efectuate sub supravegherea și îndrumarea fizioterapeutului.
Programul de reabilitare a avut ca scop restaurarea treptată a funcției, forței și mobilității umărului pacientei. Fizioterapeutul a monitorizat îndeaproape progresul pacientului, ajustând exercițiile și intensitatea după nevoie. Programul a subliniat o creștere treptată a mișcărilor umărului și exerciții de rezistență pentru a îmbunătăți forța și stabilitatea musculară. Această abordare a asigurat un proces de recuperare sigur și eficient, minimizând riscul de complicații și promovând vindecarea optimă.
Angajamentul pacientului față de programul de reabilitare, împreună cu expertiza fizioterapeutului, a contribuit la recuperarea ei reușită. Ca rezultat, pacienta și-a recăpătat capacitatea de a se angaja în activitățile sale obișnuite fără nicio restricție. Ea a exprimat o mare satisfacție cu privire la rezultatul intervenției chirurgicale, indicând mulțumirea ei cu privire la rezolvarea simptomelor și restabilirea funcției umărului.
Discuție
Raritatea aripării scapulare asociate cu osteocondromele, în special în unghiul superomedial al scapulei, subliniază necesitatea unei conștientizări și înțelegeri sporite a acestei afecțiuni. Eroziunea osului scapular provocată de osteocondrome în această localizare specifică poate duce la o serie de simptome debilitante, inclusiv durere, slăbiciune și limitări funcționale [5].
Impactul asupra calității vieții unui pacient poate fi semnificativ, deoarece aceste simptome pot interfera cu activitățile zilnice și pot restricționa participarea la sporturi sau exerciții fizice. Prin urmare, diagnosticul precoce și gestionarea adecvată sunt esențiale pentru a aborda aceste provocări și pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților.
Ariparea scapulare asociată cu osteocondromele este o afecțiune extrem de rară, iar apariția ei în unghiul superomedial al scapulei este și mai rară. Osteocondromele în această localizare specifică pot duce la eroziunea osului scapular, rezultând în simptome notabile precum durere, slăbiciune și limitări funcționale. Prin urmare, excizia chirurgicală este considerată abordarea preferată de tratament pentru osteocondromele simptomatice în acest context. Cu toate acestea, în cazurile în care osteocondromul este asimptomatic, observația poate fi o opțiune adecvată de gestionare [6].
Manifestarea aripării scapulare cu osteocondrome poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului. Durerea, slăbiciunea și restricțiile funcționale asociate pot împiedica activitățile zilnice și pot limita participarea la sporturi sau exerciții fizice. Astfel, diagnosticul în timp util și gestionarea adecvată sunt esențiale pentru a aborda aceste simptome debilitante [7].
Excizia chirurgicală rămâne tratamentul de alegere pentru cazurile simptomatice de osteocondrome scapulare. Selecția abordării chirurgicale depinde de factori precum mărimea și localizarea precisă a osteocondromului. În timpul procedurii chirurgicale, este imperativ să se disecteze meticulos orice mușchi sau țesut moale aderent pentru a asigura îndepărtarea completă a osteocondromului, minimizând riscul de recurență.
Reabilitarea postoperatorie joacă un rol crucial în restaurarea funcției umărului și scapulei. De obicei, se implementează un program complet de fizioterapie pentru a facilita o recuperare treptată și pentru a recâștiga amplitudinea optimă de mișcare și forță. Programul poate implica exerciții de mișcare activă-asistată și mișcare activă, ghidate de un fizioterapeut. Este necesar un urmărire atentă pentru a monitoriza progresul pacientului, pentru a evalua eficacitatea tratamentului și pentru a identifica orice semn potențial de recidivă [8].
În cazul prezentat, pacientul a avut un rezultat reușit în urma exciziei chirurgicale a osteocondromului scapular. Rezoluția completă a simptomelor și restaurarea funcției normale, așa cum a fost raportat de pacient, evidențiază eficacitatea abordării tratamentului alese. Abilitatea pacientului de a se întoarce la activitățile sale obișnuite fără nicio restricție și satisfacția mare față de rezultatul chirurgical subliniază importanța diagnosticului timpuriu și gestionarea adecvată a aripării scapulare asociate cu osteocondromele.
În concluzie, aripa scapulei cu osteocondrome este o afecțiune extrem de rară care poate avea un impact semnificativ asupra vieții zilnice a pacienților. Excizia chirurgicală este opțiunea de tratament preferată pentru cazurile simptomatice, în timp ce observația poate fi adecvată în situații asimptomatice. Tehnicile chirurgicale atente, urmate de fizioterapie postoperatorie și urmărire regulată, sunt componente esențiale ale unui plan de gestionare complet. Rezultatul reușit obținut în acest caz subliniază importanța intervenției în timp util și evidențiază potențialul pentru îmbunătățiri semnificative în simptome și rezultate funcționale. Rezultatul obținut în acest caz subliniază importanța intervenției în timp util și subliniază potențialul pentru îmbunătățiri semnificative în simptome și rezultate funcționale atunci când se gestionează ariparea scapulare asociată cu osteocondromele. Cercetările ulterioare și rapoartele de caz suplimentare sunt necesare pentru a îmbunătăți înțelegerea acestei afecțiuni și prezentările sale clinice variate, ducând în cele din urmă la un diagnostic, tratament și îngrijire a pacientului îmbunătățite.
Concluzii
Osteocondromele care apar în scapulă sunt considerate rare, iar cele localizate specific în unghiul superomedial al scapulei sunt și mai rare. Când sunt prezente, aceste osteocondrome pot provoca diverse simptome, inclusiv ariparea scapulare, slăbiciune și durere. Gestionarea cazurilor simptomatice implică de obicei excizia chirurgicală, care este considerată tratamentul de alegere. Cu toate acestea, datorită numărului limitat de cazuri raportate și rarității acestei afecțiuni, este necesară cercetare suplimentară pentru a îmbunătăți înțelegerea patofiziologiei sale și pentru a stabili strategii optime de management.
Ariparea scapulară cu osteocondrome este o afecțiune neobișnuită care poate avea un impact semnificativ asupra persoanelor afectate. Durerea, slăbiciunea și limitările funcționale asociate pot împiedica activitățile zilnice și pot deteriora calitatea generală a vieții. În unele cazuri, osteocondromele în scapulă pot să nu cauzeze simptome și pot fi gestionate prin observație, în timp ce în cazurile simptomatice se recomandă intervenția chirurgicală.
Obiectivul principal al tratamentului chirurgical este îndepărtarea completă a osteocondromului împreună cu orice os sau țesut moale asociat. Această abordare are ca scop ameliorarea simptomelor, restaurarea funcției normale a scapulei și umărului și prevenirea potențialelor complicații sau recurențe. Terapia fizică postoperatorie este adesea necesară pentru a facilita reabilitarea și a optimiza recuperarea funcției umărului și scapulei. Fizioterapeuții colaborează îndeaproape cu pacienții pentru a elabora programe de reabilitare individualizate care pot include exerciții pentru a îmbunătăți amplitudinea mișcării, forța și capacitățile funcționale.
Deși literatura disponibilă despre ariparea scapulară cu osteocondrome este limitată, este esențială cercetarea suplimentară pentru a îmbunătăți cunoștințele și înțelegerea acestei afecțiuni rare. Domeniile de investigație pot include mecanismele patofiziologice subiacente, factorii de risc, tehnici chirurgicale optime, rezultate pe termen lung și complicații potențiale. Eforturile colaborative între cercetători, clinicieni și experți în domeniu sunt necesare pentru a aduna mai multe date, a efectua studii cuprinzătoare și a stabili ghiduri bazate pe dovezi pentru gestionarea și tratamentul ariparii scapulare asociate cu osteocondromele.
În rezumat, osteocondromele care apar în scapulă, în special în unghiul superomedial, sunt rare. Ele pot duce la ariparea scapulare, slăbiciune și durere, iar excizia chirurgicală este în general recomandată pentru cazurile simptomatice. Cu toate acestea, datorită numărului limitat de cazuri raportate, este necesară cercetare suplimentară pentru a îmbunătăți înțelegerea patofiziologiei și strategiile optime de management pentru această afecțiune rară. Avansând cunoștințele noastre în acest domeniu, putem îmbunătăți în cele din urmă îngrijirea pacientului, optimiza rezultatele tratamentului și îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate de
