Parasomniile – riscuri și măsuri de prevenție

Parasomnia este un termen general pentru diferite comportamente neobișnuite pe care copiii sau adulții le experimentează la adormire, în timpul somnului sau la trezirile din somn. Aceste comportamente sunt reprezentate de mișcări sau experiențe nedorite și care variază considerabil în ceea ce privește caracteristicile, gravitatea și frecvența. Parasomniile pot fi uneori considerate ca fenomene inofensive, fără un impact important asupra somnului sau comportamentului din timpul zilei. În unele cazuri însă, parasomniile pot determina alterarea calității somnului, stres psihologic și tulburări importante la nivel individual și familial.

Parasomniile pot apărea la orice vârstă, fiind mai frecvente la copii decât la adulți.
Tipuri de parasomnii
Sunt 2 stadii de somn distincte NREM (fără mișcări oculare rapide) și REM (cu mișcări oculare rapide), care se regăsesc în toate etapele de vârstă. Alternarea regulată a acestor faze de somn formează un ciclu de somn iar ciclurile de somn se repetă de mai multe ori pe parcursul unei nopți.
În timp ce fiecare parasomnie implică simptome distincte, aceste comportamente pot fi clasificate în trei grupe generale, în funcție de stadiul de somn în care se produc:

• Parasomniile asociate cu somnul NREM
• Parasomniile asociate cu somnul REM
• Alte parasomnii

Ce sunt parasomniile NREM?
Parasomniile asociate cu somnul NREM (non-REM) apar în timpul primelor trei etape ale ciclului de somn, care sunt cunoscute sub denumirea de somn NREM.
Parasomniile NREM apar astfel în prima parte a nopții și cuprind trezirile confuzionale, somnambulismul, pavorul nocturn și tulburările de alimentaţie asociate somnului.
Trezirile confuzionale se caracterizează prin prezența unor episoade tranzitorii de confuzie mentală instalate imediat după trezire, timp de 5-15 min când pacientul prezintă dezorientare temporo-spațială, bradilalie, răspunsuri incomplete la întrebări, mișcări încetinite. În acest interval, pacientul poate efectua mișcări sau gesturi absurde, episodul fiind urmat de amnezie totală sau parțială.

Somnambulismul constă în derularea unui singur act motor, respectiv cel al mersului și se declanşează la trezirea din somnul cu unde lente. Complexitatea mersului poate varia de la ridicare din pat şi câțiva paşi până la ieşirea pe fereastră și părăsirea locuinţei, cu posibilitatea unor accidentări sau căderi de la înălţime.
Pavorul nocturn se manifestă prin treziri bruşte, cu stare de groază extremă, însoţite de ţipăt şi agitaţie datorată fricii intense, manifestări vegetative (tahicardie, tahipnee, congestie cutanată, midriază, creșterea tonusului muscular), uneori vorbire incoerentă și incontinență urinară.
Pavorul nocturn și somnambulismul sunt evenimente care apar mai frecvent la copii. Ele apar de obicei în prima 1/3 a nopții și, de obicei, apar o singură dată pe noapte. Cu toate acestea, fragmentarea somnului poate duce la apariția mai multor episoade.
Siguranța este o preocupare în cazul unor parasomnii NREM, existând riscul să apară mersul în afara dormitorului.
Cel mai bun lucru pe care părinții îl pot face în această perioadă pentru a minimiza apariția acestor episoade este să mențină un program regulat de somn/veghe (pe cât posibil) și să promoveze un somn adecvat pentru vârsta copilului.
Numărul necesar de ore de somn pe 24 ore, pentru fiecare categorie de vârstă:

• nou-născut – 4 luni: 12-18 ore de somn
• 4-12 luni: 12-16 ore de somn
• 1-2 ani: 11-14 ore de somn
• 3-5 ani: 10-13 ore de somn
• 6-12 ani: 9-12 ore de somn
• 13-18 ani: 8-10 ore de somn
• 18+ ani: 7+ ore de somn

Principalele recomandări din literatura de specialitate referitoare la regulile de igienă pentru un somn sănătos la copii (Galland et al, 2009; Mindell et al, 2010, Staples et al, 2015):

• Rutinele de somn pot fi implementate după vârsta de 6 luni; promovarea autoliniştirii poate fi deprinsă de la vârsta de 2-4 luni
• Pe cât posibil copiii să aibă aceeași oră de culcare în fiecare seară. Organismul “va învăța” să se pregătească de culcare la o anumită oră
• Este bine să recomandăm părinților să reziste solicitărilor pentru “încă o scurtă poveste” sau “încă un pahar lapte/apă” care creează deprivări “subtile” de somn
• Dormitorul să fie potrivit pentru somn – răcoros, întunecat și liniștit, evitând joaca sau interacțiunea în timpul nopții, astfel încât copilul să învețe că noaptea este “timpul pentru somn”
• Evitarea luminii puternice la culcare și în timpul nopții și intensificarea expunerii la lumină dimineața
• Ora de trezire consistentă, în special pentru copiii cu rezistenţă la ora de culcare
• Stimulare adecvată în timpul zilei
• Evitarea meselor grele și exercițiile viguroase aproape de culcare
• Menținerea unui program zilnic regulat, inclusiv al orelor de masă consistente
• Activităţi relaxante: baie, poveşti, cântece
• Nu se recomandă televizor sau jocuri video înainte de culcare

Aceste recomandări trebuie discutate şi individualizate, deoarece nu putem neglija particularitățile temperamentale ale copiilor şi părinţilor, variaţiile largi individuale, aşteptările și paradigmele adulţilor cu privire la somnul copiilor, influenţa factorilor sociali şi culturali.

Este foarte important să se ia măsuri preventive de siguranță în casă atunci când copiii prezintă somnambulism: podeaua să fie liberă și să se evite rearanjările de ultim moment ale mobilierului, închiderea și asigurarea ușilor și ferestrelor; mutarea dormitorului de la etaj la parterul clădirii etc. Părinții să se asigure că există alarme la ușile care dau în exterior astfel încât acestea să se activeze atunci când copilul ar ieși din casă, folosirea de grilaje în bucătărie/baie/ scări.

Ce sunt parasomniile REM?
Parasomniile asociate somnului REM cuprind: tulburarea de comportament din somnul REM, paralizia de somn recurentă si coşmarurile.
Tulburarea de comportament din somnul REM (RBD) este cea mai importantă, datorită manifestărilor clinice uneori violente și a impactului asupra familiei pacientului.
RBD se caracterizează prin reapariţia intermitentă, pe durata somnului REM, a activităţii musculare, coordonate de o activitate mentală elaborată de tipul visului.
Clinic, manifestările motorii musculare pot fi simple (lovirea patului cu pumnii, cu picioarele, fluturarea brațelor în aer, mișcări de alergare) sau complexe (fuga din pat, auto sau heteroagresiunea). Date polisomnografice în timpul somnului REM arată că există o persistenţă şi chiar exacerbare a tonusului muscular (normal musculatura somatică este atonă în somnul REM, mai puţin oculomotorii).
RBD a fost considerată mult timp o manifestare care apare aproape exclusiv la vârstnici, însă în prezent ea este descrisă la persoane de orice varstă, atât de sex feminin cât și masculin.
La copii RBD nu este aproape niciodată idiopatică, în mod uzual este asociată cu narcolepsia, hipersomnia idiopatică, tulburări de neurodezvoltare sau apare ca efect advers al anumitor medicamente cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină.
Siguranța este o preocupare importantă și în cazul RBD. Pacientul se poate răni pe sine sau poate răni pe alții si trebuie luate măsuri de siguranță.

Precauții de siguranță în parasomnii
Siguranța patului

• Salteaua sa fie coborâtă până la podea dacă pacientul a căzut din pat
• Evitarea paturilor înalte sau supraetajate
• Se poate lua în considerare folosirea unei alarme pentru saltea care se va declanșa dacă pacientul se dă jos din pat

Siguranța în dormitor

• Îndepărtarea obiectelor care ar putea provoca răni dacă sunt aruncate
• Îndepărtarea sau capitonarea mobilierului care are margini sau colțuri ascuțite
• Închiderea ușilor și ferestrelor dormitorului
• Montarea de alarme la ferestrele și ușile exterioare cât și la ușa dormitorului
• Dacă nu se poate schimba dormitorul la nivelul principal al casei, se recomandă blocarea ferestrei dormitorului
• Podeaua dormitorului sa fie liberă de orice lucru de care pacientul se poate împiedica
• Îndepărtarea obiectelor de lângă pat, cum ar fi noptierele, rafturile sau lămpile. Dacă noptiera trebuie să rămână, se recomandă îndepărtarea oricăror obiecte fragile sau grele
• Dacă există scări în gospodărie, se vor lua în considerare utilizarea de balustrade sau porți de siguranță

Neglijarea orelor de somn, stresul și tulburările de somn asociate cresc riscul apariției parasomniilor. Se recomandă menținerea unui program de somn corespunzător vârstei cât și monitorizarea și tratamentul altor tulburări de somn, cum ar fi apneea de somn sau boala picioarelor neliniștite, în cazul asocierii acestora.

Referințe:

1. Stephanie M. Stahl, Ninotchka Liban Sigua. Parasomnias and Safety Precautions: A Patient and Family Handout. ATS Scholar 10.34197/ats-scholar.2023-0108PE.
2. Staples AD, Bates JE, and Petersen IT. Chapter IX. Bedtime Routines in Toddlerhood: Prevalence, Consistency, and Associations with Nighttime Sleep. Monogr Soc Res Child Dev. 2015 Mar; 80(1): 141–159.doi: 10.1111/mono.12149.
3. Mindell JA, Sadeh A, Kohyama J, How TH. Parental behaviors and sleep outcomes in infants and toddlers: a crosscultural comparison. Sleep Med. 2010 Apr;11(4):393-9. doi: 10.1016/j.sleep.2009.11.011.
4. Galland BC, Mitchell EA. Helping children sleep. Arch Dis Child. 2010 Oct;95(10):850-3. doi: 10.1136/adc.2009.162974.
5. Proserpio P, Nobili L. Parasomnia in children. Sleep Disorders in Children. Springer International Publishing Switzerland 2017, pag 305-335. doi:10.1007/978-3-319-286490-2
6. Anghel Cristina. Particularităţile somnului la vârstă mica şi importanţa rutinelor de somn. Somnologie Pediatrică. Romanian Journal Of Pediatric Sleep Medicine – Nr. 1 (8), 2018
7. Boișteanu Daniela, Ramona Miron. Parasomniile. Somnologie Pediatrică. Romanian Journal Of Pediatric Sleep Medicine – Nr. 2 (7), 2017
8. https://www.babysleep.com/
9. www.somn-copii.ro