Părinții și medicamentele copiilor. Posibile reacții adverse și interacțiuni

Trăim într-o eră în care timpul nu ne mai ajunge. Suntem mereu grăbiți, mereu cu deadline-uri la limită sau depășite. Vedem asta în viețile profesionale, ale noastre și ale pacienților cu care interacționăm. Dar noi suntem suma alegerilor noastre, considerăm că suntem ființe raționale și că ne asumăm acest stil GRĂBIT de viață. Dar copiii cu ce au greșit? Pun această întrebare pentru că până la urmă ei vor prelua anumite tipare de comportament de la părinți.

Acest stil de viață GRĂBIT îl vedeți cu siguranță și la părinții micilor pacienți care au norocul de a vă avea în viețile lor. Părinții vor să le puneți pe picioare copilul cât mai repede pentru că urmează să se întâmple ceva în viața lui: o vacanță, o zi de naștere, o lucrare, ceva. Dumneavoastră trebuie să bateți din palme și copilul să se însănătoșească într-un mod miraculos sau cel puțin așa gândesc
părinții.
Și aici avem două situații:

1. Părinții care, dacă nu se întâmplă nimic în primele 48 de ore maxim de la discuția avută cu medicul, încep să alerge cu copilul la analize, fac urocultură și tot felul de alte investigații.
2. Părinții care minimizează simptomele și care duc la școală copiii bolnavi fiind, cu simptome precum tuse, strănut, stare ușor febrilă, secreții nazale, etc. În același timp acești părinți nu apelează în primă instanță la medic ci administrează diferite preparate OTC pe care le au în casă și despre care știu că în trecut parcă au funcționat într-o situație similară.
   Se duc la dulapul/cutia de medicamente și găsesc trei-patru-cinci flacoane cu sirop. Moment în care apare întrebarea: “Cum se dădeau oare?!” și apelează la amintiri care uneori sunt bune, alteori nu…
   Nu ne putem baza pe adulți că în urma citirii prospectul înțeleg ce trebuie. Experiența în farmacie mi-a arătat că oamenii care nu au studii medicale, într-o proporție destul de mare nu înțeleg ce ar fi corect de înțeles din prospect. Acest instrument, prospectul, dacă stăm să ne gândim și să analizăm, nu este scris pentru publicul larg, ci pentru specialiști.
   Gândiți-vă numai de câte ori vi s-a întâmplat ca un pacient să renunțe la tratamentul pe care i l-ați recomandat, că a citit el în prospect că medicamentul ăla de fapt nu e bun pentru el pentru că ar putea să îi dea anumite reacții adverse, să spunem?!
   Pentru noi, cei care am terminat o facultate în cadrul UMF unele noțiuni sunt banale, ca de exemplu „substanță activă”, dar ce e banal pentru noi, nu este și pentru pacienți.
   Revenind la ce am semnalat mai sus, din grabă, părintele poate adminstra aceeași substanță activă din două preparate cu denumiri comerciale diferite sau poate administra frățiorului mai mic un produs care știe că a funcționat la fratele mai mare. Și de aici pot începe problemele!
   Voi aborda mai departe câteva dintre cele mai întâlnite produse medicamentoase în casele unde sunt și copii și voi evidenția aspectele asupra cărora, în funcție de pacient și situație, trebuie să insistăm în comunicarea cu părinții în momentul recomandării și eliberării acestor produse.

Produse pe bază de Paracetamol
În cazul paracetamolului riscul cel mai mare îl reprezintă administrarea a două produse cu denumiri comerciale diferite, dar cu substanța activă “paracetamol”. În această situație părinții trebuie să fie atenți încă de la primele semne de supradozaj precum: greață, vărsături, letargie, dureri abdominale. De obicei acestea se instalează la 5-10 ore de la supradozarea cu paracetamol și se mențin în decursul a 24 de ore.
Părinții ai căror copii au fost diagnosticați cu epilepsie și urmează tratament cu fenitoină trebuie să fie informați că în situația administrării concomitente a fenitoinei cu paracetamolul, aceasta poate determina reducerea eficacității paracetamolului și poate crește riscul de hepatotoxicitate. Pacienții trebuie monitorizați în vederea detecției apariției hepatotoxicității!
De asemenea în eventualitatea administrării concomitente a lamotriginei cu paracetamol, poate fi redusă eficacitatea lamotriginei din cauza creșterii clearence-ului său hepatic, iar la copii cu vârsta peste 6 ani cărora li se administrează cloramfenicol și paracetamol există risc de toxicitate crescută, deoarece este încetinită eliminarea cloramfenicolului.

Produse pe bază de Ibuprofen
Produsele pe bază de ibuprofen pot interacționa cu:

• acidacetilsalicilic;
• alte antiinflamatoare nesteroidiene. Există riscul apariției ulcerelor gastro-intestinale și a hemoragiei;
• anticoagulantele-ibuprofenul poate crește efectul acestora. În situațiile în care se administrează concomitent trebuie monitorizată coagularea;
• metotrexat – în asociere cu ibuprofenul trebuie monitorizată funcția renală. Ibuprofenul inhibă secreția tubulară renală a metotrexatului. Administrarea ibuprofenului la o distanță mai mică de 24 de ore de metotrexat poate crește efectele toxice ale celui din urmă.

Produse cu Acetilcisteină
Acetilcisteina asociată cu medicamente antitusive poate duce la un reflux redus al tusei, respectiv la o congestie secretorie.
Dacă se administrează concomitent acetilcisteină și antibiotice de uz oral atunci distanța de administrare a celor două substanțe se face separat și la un interval de minim 2 ore.
Produsele cu acetilcisteină sunt contraindicate copiilor cu vârstă mai mică de 2 ani.
În cazul în care copilul a fost diagnosticat cu astm bronșic și i se administrează și acetilcisteină poate apărea bronhospasmul. Atunci se va opri tratamentul! Efectul mucolitic al acetilcisteinei este crescut de aportul de lichide.
Dacă medicamentul capătă un miros ușor de sulf, acesta poate fi folosit în continuare!

Produse cu Rupatadină
În primul rând produsele cu rupatadină pot fi administrate doar copiilor cu vârsta minimă de 2 ani, în funcție de forma farmaceutică.
Aceste produse nu se recomandă a fi asociate cu ketoconazol sau eritromicină! Totodată din cauza riscului de creștere a concentrației plasmatice nu se administrează cu suc de grapefruit.

Siropurile de tuse
Aceste produse pot fi considerate câteodată, de către pacienți, doar niște siropuri de tuse, care nu pot să provoace neplăceri. Dar trebuie mare atenție în cazul pacienților cu diabet sau în cazul persoanelor cu intoleranță la fructoză. Nu orice sirop le poate fi administrat!

Siropurile Antihistaminice
În cazul siropurilor antihistaminice cu deloratadină acestea trebuie administrate cu prudență în cazurile de insuficiență renală severă și în cazul pacienților cu antecedente medicale sau familiale de crize convulsive. În situația declanșării unei crize în perioada tratamentului cu desloratadină, acesta va fi întrerupt.
Activitatea medicilor în cabinete este foarte încărcată și ca atare le recomand să-și găsească un sprijin în farmaciștii din proximitatea cabinetelor. Aceștia din urmă sunt cei care eliberează părinților medicamentele pe care medicii le recomandă.
În această situație ideal ar fi, din punctul meu de vedere, ca mesajele care ajung la pacienți, din două sau mai multe surse de specialitate, să fie „aliniate” și pe înțelesul tuturor.
Dacă pacientul primește din două/trei surse aceeași informație (adaptată într-un limbaj simplu, ușor de înțeles de oricine) șansele ca el să rețină corect informațiile sunt mai mari, lucru care se va reflecta în aderarea pacienților la tratament.
În farmacie timpul este oarecum mai generos pentru interecțiunea farmacist-pacient și în situațiile ideale, colegii farmaciști pot îndemna, la finalul consilierii farmaceutice, pacientul să recapituleze ce are de făcut cu medicamentele achiziționate și cu recomandările primite. Este un mod eficient de verificare a ceea ce au înțeles pacienții.
Un prim mesaj simplu pe care îl putem transmite părinților în calitate de specialiști în domeniul sănătății este: medicamentele pentru copii, oricât de gustoase ar fi, nu sunt sucuri, bomboane sau orice formă de ”ceva dulce”!
În momentul administrării oricărei forme de medicament atât părintele cât și copilul trebuie să aibă clar în minte că acea substanță este un medicament. Este un pas mic pe care trebuie să îl facem în vederea prevenirii lucrurilor grave ce pot rezulta din sinonimizarea termenilor „medicament” și „bomboană”.
Un alt mesaj de transmis pacienților de către medici, farmaciști, asistenți este: copiii nu sunt adulți mai mici! Întotdeauna administrarea de medicamente se va face doar din forme farmaceutice potrivite fiecărei vârste, iar doza administrată va fi doar cea recomandată de medic în urma evaluării situației clinice și a pacientului.
Mesajele către pacienți (mici sau mari) trebuie să fie aliniate între specialiști pentru o bună înțelegere de către pacient a ceea ce are de făcut și pentru minimizarea scăderii aderenței la tratament.