Pompele de insulină: O abordare avansată în gestionarea diabetului zaharat

Diabetul zaharat (DZ) este o boală metabolică cu evoluție cronică, determinată fie de un deficit absolut sau relativ de insulină, fie de rezistența la insulină, ceea ce cauzează în primul rând perturbarea metabolismului glucidic, urmată de alterarea metabolismului lipidic, proteic, hidromineral și acido-bazic.

Terapia cu insulină este crucială în gestionarea DZ, în special în cazurile de DZ tip 1 (care implică un deficit absolut de insulină), dar și în situații selectate de DZ tip 2, când alte opțiuni terapeutice nu mai sunt eficiente. În evoluția sa, administrarea insulinei s-a diversificat și a avansat, iar pompele de insulină au devenit un instrument important în terapia pacienților cu DZ tip 1.
Precizia în administrarea insulinei este importantă pentru controlul glicemic și prevenirea complicațiilor asociate DZ. Metodele tradiționale precum injecțiile cu seringa sau stiloul de insulină pot fi inexacte și necesită mai multe injecții pe zi, în funcție de nevoile individuale. Pompele de insulină oferă o opțiune clară și personalizată de administrarea insulinei.
Pompele de insulină sunt dispozitive electronice portabile, concepute pentru a furniza insulină în mod continuu, sub forma ratelor bazale (RB), imitând astfel funcția pancreasului sănătos, fiind cea mai fiziologică metodă de livrarea insulinei. Scopul utilizării pompelor de insulină este de a obține un control optim al glicemiei, menținând nivelurile acesteia în limite normale sau cât mai aproape de normal și evitarea pe cât posibil a episoadelor de hipoglicemie.
Pompele de insulină oferă două modalități principale de administrarea insulinei pentru a satisface nevoile individuale ale pacientului: RB și bolusurile de insulină.
RB reprezintă o caracteristică cheie a acestor dispozitive, furnizând o cantitate mică și constantă de insulină pe tot parcursul zilei. Ea menține glicemia stabilă între mese și pe timpul nopții. Pentru o adaptare mai precisă la necesitățile individuale și combaterea fenomenelor de insulino rezistență, pompele de insulină permit programarea diferitelor RB pentru perioadele de zi și de noapte.
De asemenea, pompele oferă și funcția suplimentară de RB temporară, care permite ajustarea RB pentru perioade scurte. Această opțiune permite pacienților să-și adapteze terapia în funcție de fluctuațiile glicemiei (cum ar fi perioadele de menstruație, stresul sau zilele de boală) sau de activitățile fizice intense.
Bolusurile reprezintă administrarea de insulină suplimentară pentru a acoperi nevoile de insulină în urma consumului de carbohidrați în timpul meselor sau pentru a corecta nivelurile ridicate ale glicemiei.
Pompele de insulină oferă diverse opțiuni pentru bolusuri, adaptate nevoilor fiecărui pacient.

Iată câteva tipuri de bolusuri utilizate cu pompele de insulină:

• Bolus standard: administrare imediată înainte de masă, în funcție de carbohidrații consumați.
• Bolus dual: combină o doză imediată cu o doză suplimentară într-un interval de timp mai lung, util pentru alimente cu absorbție prelungită.
• Bolus extins: administrare pe o perioadă mai lungă, util pentru alimente consumate treptat sau pentru ajustarea glicemiei pe timp de noapte.

Există mai multe tipuri de pompe disponibile în prezent, fiecare având caracteristici și funcționalități specifice.

• Pompe simple: permit administrarea bazală continuă a insulinei și bolusuri manuale, necesitând implicarea activă a utilizatorului pentru ajustarea dozelor și a RB.
• Pompe augmentate cu senzor: conectate la senzori de monitorizare continuă a glicemiei, opresc administrarea RB pe baza datelor din senzor pentru a evita hipoglicemia.
• Dispozitive hibride cu buclă închisă: combinație avansată de pompă de insulină, senzor continuu de monitorizare a glicemiei și algoritm de control automat. Ajustează automat RB și administrează microbolusuri de corecție, oferind un control automatizat al glicemiei.

Din punct de vedere al aspectului, există 2 tipuri principale de pompe, cu cateter și fără cateter, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, astfel:

Pompe de insulină cu cateter:

• conexiunea directă între pompă și cateter se realizează prin intermediul unui fir;
• informațiile și setările sunt controlate direct de pe pompă;
• este necesară o interacțiune fizică cu pompa pentru administrarea insulinei;
• pot fi mai accesibile și mai ușor de utilizat pentru unii utilizatori.

Dezavantaje:

• necesită utilizarea unui fir pentru a conecta pompa la cateter, ceea ce poate fi incomod pentru unii utilizatori;
• firul poate fi vizibil și poate necesita o gestionare suplimentară;
• posibilitatea de întrerupere sau deteriorare a firului, necesitând înlocuire;
• riscul de cudarea firului sau de tragere accidentală a acestuia.

Pompa de insulină fără cateter (pompa patch):

Avantaje:

• pompa se atașează direct la tegument, ceea ce oferă mai multă libertate de mișcare și flexibilitate;
• design compact și discreție în utilizare;
• are posibilitatea de a fi purtată sub haine sau pe piele;
• sistemele avansate pot fi controlate prin intermediul unui dispozitiv mobil sau al unui controler extern.

Dezavantaje:

• costuri inițiale mai ridicate și disponibilitate limitată;
• unele modele pot avea o capacitate mai mică de insulină și pot necesita schimburi mai frecvente ale rezervorului.

Este important de menționat că fiecare tip de pompă de insulină are avantaje și limitări specifice, iar alegerea potrivită depinde de nevoile individuale ale pacientului și de recomandările medicului diabetolog.
Selectarea pacienților care pot beneficia cel mai mult de utilizarea pompelor de insulină implică luarea în considerare a mai multor criterii.
În primul rând, candidatul ideal pentru terapia cu pompa de insulină trebuie să manifeste interes, dar să aibă și capacitatea de a utiliza tehnologia, întrucât aceste dispozitive necesită o educație adecvată și o înțelegere a funcționării acestora.

Ca și motive medicale, pacienții care pot beneficia de tratamentul intensiv prin pompă de insulină, sunt:

• pacienții care nu reușesc să atingă controlul glicemic dorit sau care prezintă fluctuații mari ale glicemiei, în ciuda terapiei cu injecții multiple, aderenței și complianței la tratament;
• pacienții cu variabilitate glicemică mare, indiferent de valoarea hemoglobinei glicate;
• pacienții care experimentează hipoglicemii frecvente, hipoglicemii severe, hipoglicemii neconștientizate;
• femeile însărcinate;
• pacienții cu necesar mic de insulină;
• sportivii sau pacienții care desfașoară activități fizice intense sau care au un stil de viață neregulat;
• copiii foarte mici;
• pacienții cu fenomen Dawn sau Dusk pronunțat;
• pacienții aflați în stadiul de complicații cornice microvasculare;
• pacienții cu fobie pronunțată de ace.

Dincolo de multiplele avantaje, terapia cu pompă prezintă o serie de riscuri/dezavantaje, precum:

• infecții la locul de inserție, motiv pentru care este esențială igiena corespunzătoare a zonei și schimbarea regulată a dispozitivelor pentru a minimiza riscul acestora;
• defecțiuni tehnice ale pompei;
• obstrucția sau dezlipirea cateterului; formarea bulelor de aer în interiorul rezervorului și a tubulaturii;
• reacții alergice sau iritații la materialele dispozitivului;
• probleme psihologice și emoționale: terapia cu pompă poate implica un nivel mai mare de responsabilitate și atenție la detalii în gestionarea DZ.

Acest aspect poate provoca stress și anxietate în rândul pacienților. Este important ca pacienții să primească sprijin și consiliere adecvate pentru a face față acestor provocări psihologice.
În concluzie, terapia cu pompă de insulină reprezintă o inovație remarcabilă în gestionarea DZ tip 1, oferind beneficii multiple, precum flexibilitate crescută în regimul de insulină, controlul precis al glicemiei, reducerea riscului de hipoglicemie și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Tehnologia asociată pompelor de insulină evoluează în mod constant, devenind standardul de aur în tratamentul DZ tip 1.
Ideal ar fi ca toți pacienții cu DZ tip 1să beneficieze de această formă de tratament, având în vedere beneficiile semnificative pe care le aduce, cum ar fi prevenirea complicațiilor pe termen lung și îmbunătățirea calității vieții. Colaborarea strânsă între medici, pacienți și echipa de specialiști este esențială pentru selecția adecvată a pacienților și pentru a oferi suport și instruire în utilizarea acestor dispozitive avansate.
Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, terapia cu pompa de insulină rămâne opțiunea esențială pentru aceste persoane. Cercetările și dezvoltarea continuă a tehnologiei vor aduce îmbunătățiri continue în managementul DZ. Sperăm că acest tip de tratament va fi accesibil și disponibil pentru toți pacienții eligibili, într-un efort comun de a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea acestora.

Bibliografie:

1. American Diabetes Association Standards of Care in Diabetes – Diabetes Care Volume 46, Supplement 1, 2023.
2. Cari Berget, Laurel H. Messer, Gregory P. Forlenza; A Clinical Overview of Insulin Pump Therapy for the Management of Diabetes: Past, Present, and Future of Intensive Therapy. Diabetes Spectr 1 August 2019; 32 (3): 194–204.
3. Bode BW, Sabbah HT, Gross TM, Fredrickson LP, Davidson PC. Diabetes management in the new millennium using insulin pump therapy. Diabetes Metab Res Rev 2002; 18(Suppl. 1):S14–S20.
4. McAdams BH, Rizvi AA. An overview of insulin pumps and glucose sensors for the generalist. J Clin Med 2016; 5:5.
5. Retnakaran R, Hochman J, DeVries JH, et al Continuous subcutaneous insulin infusion versus multiple daily injections: the impact of baseline A1C. Diabetes Care 2004;27:2590–2596.
6. Forlenza GP, Buckingham B, Maahs DM. Progress in diabetes technology: developments in insulin pumps, continuous glucose monitors, and progress towards the artificial pancreas. J Pediatr 2016;169:13–20.`