«PreBPOC-ul» – o nouă entitate?!

Termenul de BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă) include un spectru de anomalii fiziologice și histologice, câțiva factori de risc responsabili (tabagism și poluare) și un cortegiu simptomatic dominat de dispnee, tuse și expectorație și exacerbări. Sigur că din punctul de vedere al pneumologului se poate adăuga un raport VEMS/CV și se fac o serie de evaluări pe fenotipuri plecând de la considerente legate de hiperinflație, de declinul accelerat de VEMS, anomalii de căi mici dar oare nu am renunțat în clasificarea veche GOLD („Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease“) mult prea repede la stadiul zero? Sunt o serie de anomalii ale respirației mult studiate în ultimul rând care apar mult mai devreme în procesul de instalare al bolii și care semnalează un risc crescut de progrese al bolii iar în unele cazuri acești pacienți trăiesc experiențe semnificative în domeniul acestei afecțiuni chiar și în absența unui raport redus al VEMS/CV-ului. De aceea s-a propus un nou termen, o entitate care se cheamă „pre BPOC“ și care trebuie să se refere la acei bolnavi unde spirometria nu este capabilă să detecteze obstrucția de căi aeriene. Literatura de specialitate a demonstrat în ultimii ani că, deși spirometria este un marker robust și larg utilizabil pentru limitarea de flux aerian, oscilometria forțată este mult mai sensibilă. GOLD-ul, „biblia„ pneumologului în anii de început lega totul de spirometrie pentru că era ieftină, accesibilă, robustă dar poate și pentru că poate fi un factor predictiv de evoluții accelerate. În 2001, același GOLD a propus un stadiu la risc -zero- definit de prezența factorilor de risc (fumat), simptome cronice (tuse expectorație) și fără existența unor anomalii care să ducă obligatoriu la diagnosticul de BPOC. Abandonarea ulterioară a acestui stadiu (deoarece nu toți indivizii progresau spre BPOC) a indus nemulțumirea unor experți pentru că în alte discipline statusul de pre boală a fost păstrat (vezi prediabet, prehipertensiune, precancer sau preeclampsie) pentru că ideea de „pre boală“ nu înseamnă că va dezvolta boala presupunând mai repede că este o populație la risc și care poate ar trebui supravegheată mai îndeaproape. Nu este de mirare în acest sens faptul că mai mulți corifei ai pneumologiei mondiale precum Alvar Agusti, Bartolome R. Celli, Gerard J. Criner, David M. G. Halpin, Nicolas Roche, Alberto Papi, Robert A. Stockley, Jadwiga Wedzicha, and Claus F. Vogelmeier, etc. au propus din 2021 adoptarea acestui nou concept care ar permite înțelegerea mai aprofundată a patogenezei, identificarea în particular a acestor indivizi pentru ca ulterior să se poată dezvolta terapii care pot modifica cursul bolii. Și așa, de atunci s-a construit un nou algoritm la o afecțiune care pe zi ce trece se dovedește a fi mai eterogenă și care reprezintă un nou pas conceptual combinând „in facto“ simptome, funcția pulmonară și CT pentru stadializarea celor la risc de a dezvolta boala. Indivizii pot fi clasificați astfel pe baza acestor analize (simptome, anomalii spirometrice – de TLCO, trăsături CT – de căi aeriene – emfizem). O primă entitate care se degajă este bronșita cronică non obstructivă care include simptome asociate cu progresia simptomatică, cu un proces pato-biologic (creștere producție de mucină) și îngroșări de perete de căi aeriene pe CT. Este de fapt un subset din BPOC-ul care arată o posibilă progresie spre o boală cronică. De fapt misiunea acestui „pre BPOC“ este de a oferi mai mult în zona de conștientizare a comunității medicale și a publicului larg legat de faptul că în clipa în care apare obstrucția spirometric, afectarea semnificativă a căilor respiratorii a avut deja loc. Atâta timp cât anomaliile de căi aeriene se acumulează fără disfuncții spirometrice, perioada aceasta de „pre BPOC“ este considerată perioada „silențioasă“. Definițional, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult deoarece în „pre BPOC“ se iau în considerare anomaliile structurale și descrierea clinică, singura deosebire fiind funcția pulmonară care este definită prin prezența sau absența obstrucției de căi aeriene. Un lucru este clar și din ce în ce mai evident în studiile din acești ultimi doi ani: „pre BPOC“-ul se referă la indivizi cu risc de a face BPOC care nu îndeplinesc criteriile spirometrice de obstrucție de căi aeriene. Se impun în acest sens noi cercetări pentru a fi precoce identificați, în special când vorbim de populația tânără. Un studiu australian pe mai mult de 800 de participanți care nu aveau BPOC la 45 de ani a demonstrat și a pledat pentru includerea spirometriei pre-BD în definiția fiziologică a pre-BPOC și indică că pre-BD FEV1/FVC la un anumit nivel identifică cu acuratețe indivizii cu risc ridicat de a dezvolta BPOC în cadrul comunității. Descoperirile actuale indică, de asemenea, că spirometria pre-BD singură este suficientă pentru detectarea subgrupurilor cu risc ridicat. Persoanele cu o astfel de funcție pulmonară normală scăzută au un risc crescut de a dezvolta BPOC, dar nu sunt incluse în cadrul actual al bolii căilor respiratorii și ar beneficia probabil de monitorizarea și managementul riscurilor (de exemplu, renunțarea la fumat, controlul astmului). În plus, se deschide drumul spre o posibilă colectare a datelor de la cohorte similare de vârstă mijlocie în următorii ani permițând să furnizăm diagrame de scor de risc mai precise, care ar putea să fie folosit de medici pentru a examina pacienții și pentru a facilita managementul ghidat de risc absolut, așa cum s-a întâmplat și a fost adoptat pe scară largă și cu succes și în alte domenii ale medicinei. De fapt, este o fereastră deschisă pentru un posibil screening al potențialilor pacienți la nivel de medici de familie care ar putea fi de mare folos pentru stabilirea unor noi strategii de prevenție în domeniul unei boli cronice netransmisibile care pune susținut presiune pe sistemul de sănătate al tuturor țărilor.