Prof. Univ. Dr. Radu VlădăreanuAuthor
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Radu Vlădăreanu, Președinte al Societății Române de Ultrasonografie în Obstetrică și Ginecologie, al Societății Române de Human Papilloma Virus, al Asociației de Reproducere Umană din România și al Societății de Endometrioză și Infertilitate Est-Europeană.
Stimate domnule profesor, Societatea Română de Ultrasonografie în Obstetrică și Ginecologie este în prima linie când vine vorba despre diagnosticarea timpurie a afecțiunilor specifice. Cât depinde de medici și cât de sistemul medical o reușită la acest capitol important?
Colegii specialiști fac tot ce depinde de ei. Când au o pacientă în față isi iau toate măsurile necesare si investighează preventiv pentru patologiile cele mai frecvente, cum ar fi cancerul de col uterin. Fac investigațiile care se impun, fără abatere, fac ecografie pentru cancerul de ovar sau de endometru și sigur, dacă nu sunt specializați pe sân trimit pacientele la un consult senologic. Problema este alta și nu ține de medic ci de paciente. Cele care se adresează specialistului pentru controale periodice beneficiază de profilaxia necesara. Cele care evită prezenta regulată la cabinet se expun pericolului unui diagnostic tardiv, cu toate consecințele care decurg de aici. Întrucât medicul nu poate trage de mânecă pacienta la cabinet, statului ii revine misiunea de a crește adresabilitatea către specialiști prin programe de sănătate gratuite și prin acțiuni de informare și educare a publicului privind importanța prevenției. În ce măsură statul ar putea face mai mult…aceasta este o întrebare pentru cei care organizeaza și coordonează activitățile de sănătate publică la nivel guvernamental și în teritoriu.
Care sunt ultimele noutăți din partea Societății Române de Ultrasonografie în Obstetrică și Ginecologie pe care o prezidați?
Reușim să facem congresul național al Societatii an de an, suntem la a 11-a ediție anul acesta și noutățile vin din experiențele pe care sute de ginecologi care practica ultrasonografia le împărtășesc cu colegii lor. Este clar astăzi că nu mai poți fi specialist în obstetrică-ginecologie fără să știi ecografie. Sondele sunt o prelungire a mâinilor și ochilor noștri iar experiența colegilor mei a crescut exponențial în cei 10 ani de când am început manifestările. Putem spune cu mândrie că marea majoritate a colegilor noștri s-a perfecționat considerabil atât în ce privește modul cum evaluează gravida dar și fătul, pentru ca tot vorbeam despre prevenție și diagnosticare timpurie. Este remarcabil modul în care se depistează astăzi și cele mai mici anomalii ale fătului, fapt ce ne permite să luăm măsuri pentru a diminua riscurile atât în perioada sarcinii cât și la naștere. Dar iarăși, prima condiție a succesului este să vină gravida către medic în mod regulat. Veriga slabă rămâne adresabilitatea către medicul de familie și apoi specialist pentru investigații, chiar dacă serviciile medicale sunt oferite gratuit pe toată perioada sarcinii. Aceasta este problema cea mai spinoasa.
Există dialog și colaborare între medicii de familie și specialistii în obstetrică-ginecologie pentru a încuraja prezența gravidelor la controale regulate?
Există și dorintă de colaborare și dialog de câte ori este solicitat, dar una este ce vorbim la nivel de asociații și alta ce se întâmplă efectiv în orășelul nu știu care, sau la nivel de comună. Este mare diferență între teorie și practică.
Care este situatia la zi în ce privește promovarea măsurilor de reducere a infecției cu HPV în România? Există statistici privind incidența HPV la nivel național?
Din păcate singurele statistici existente și la care ne putem raporta nu au în vedere incidența răspândirii virusului (ar fi greu, imposibil de făcut o asemenea statistică fără un screening al întregii populații) ci balanța vaccinării împotriva HPV. Se poate analiza, să spunem, balanța vaccinării anti-HPV, știm cu cât a crescut vaccinarea în ultima perioadă. Și aici problema principală este creată de o adresabilitate scăzută la cabinete pentru aceasta imunizare și mai puțin de sistemul medical care este tot mai pregatit să ofere serviciile necesare. Putem spune că în ultimii doi ani a crescut semnificativ numărul persoanelor care au primit vaccinul, dar asta daca ne raportăm la trecut si nu la nevoile prezentului. Cu alte cuvinte, sunt mai mulți vaccinați azi față de numărul redus al celor care erau deja imunizați, dar comparativ cu necesarul real mai sunt multe de facut. Statul a achiziționat un număr tot mai mare de doze anti-HPV dar nu pot spune cu precizie cât de accesibile sunt acestea publicului larg, având în vedere birocrația de la noi. Stiu că era necesară o solicitare de la medicul de familie care făcea o adresă către DSP-ul din teritoriu, care la rândul ei trebuia să facă o solicitare către Minister pentru un număr de doze… cum spuneam multă bataie de cap. Am înțeles că procedurile s-au simplificat în ultima perioadă și vaccinurile au devenit mai disponibile, pot fi achiziționate chiar de la farmacie în baza unei rețete compensate. Dar accesibilitatea e una, adresabilitatea la cabinete e alta. Și aici este nevoie de o informare susținută, care să atragă atenția atât părinților cât și tinerilor despre necesitatea unei imunizari. Trebuie gândite o serie de campanii la nivel național care să explice de ce atât fetele cât și băieții au nevoie de această imunizare, cu prezentarea clară a beneficiilor vaccinării și a riscurilor presupuse de infectarea cu HPV.
În ce privește Societatea Română de HPV, noi am demarat în toamna trecută o amplă campanie (ce continuă și în această primăvară) de conștientizare privind necesitatea vaccinării anti-HPV. Am fost în mai multe județe din Moldova care nu au beneficiat niciodată de asemena traininguri și am discutat cu medici de familie, prin intermediul DSP-urilor locale, despre necesitatea unei acțiuni de imunizare, în special a tinerilor. Aceste întâlniri cu medicii de familie au avut loc în orașe cheie din acele județe, nu neapărat cele mai mari și au fost foarte bine primite. Cam asta poate să facă Societatea noastră prin întâlniri directe. Pentru relația cu parinții avem în vedere crearea în scurta vreme a unui site care să aducă toate aceste idei în atenția publicului larg, nu numai a colegilor medici.
Specialiști din Germania, Franța și alte state europene au anunțat cu îngrijorare o scădere semnificativă a natalității în ultimii ani. Se alătură acestor avertismente și Societatea Română de Reproducere Umană?
Da, și la noi sunt tot mai multe nașteri obținute prin fertilizare în vitro. După cum știm acest programul al Ministerului Familiei reprezintă un adevarat succes, pentru că sunt foarte multe înscrieri. Sigur că nu merge foarte repede, dar așteptăm voucherele necesare astfel încat cuplurile să vină către clinicile unde s-au înscris pentru a începe procedurile. Important este ca această opțiune a devenit mult mai accesibilă. Tot mai multe cupluri, cărora poate acum un an-doi nici nu le trecea prin cap să facă asta, sunt foarte deschise la aceasta varianta medicala. Sigur, contribuie aici și sumele pe care statul le investește în această procedură.
Se poate vorbi despre o situație îngrijorătoare în ce privește fertilitatea și reproducerea umană în România?
Este o situație îngrijorătoare pentru România atât scăderea natalității cât și creștea mortalității neonatale și mortalității materne… mai ales cea din urmă care a crescut cu 60% în anii de pandemie. Am în vedere atât cazuri asociate bolii Covid cât și pe cele care au apărut în urma restricționării accesului la servicii spitalicești pe fondul pandemiei.
Ca profesor și specialist care ar fi recomandarea dumneavoastră între nașterea naturală și cea prin cezariană?
Conform tuturor studiilor și părerilor specialiștilor din lume nașterea naturală este de preferat. Trebuie să înțelegem, pe de altă parte, că opțiunea pentru o naștere prin cezariană este un fenomen cultural si social la nivel global, iar România nu este în afara acestui fenomen. În întreaga lume a crescut semnificativ numărul nașterilor prin cezariană . Puține țări se mențin cu o rată mică de nasteri prin cezariană iar România , din păcate, este cu o rată foarte mare. Ce pot să vă spun este că mamele solicită în proporție de 90% acest tip de naștere și este foarte greu pentru ginecolog să refuze aprioric. De cele mai multe ori nașterea se va defășura în altă clinică în care cezariana nu este refuzată. Sfaturile specialiștilor se îndreaptă către naștere naturală și femeile înteleg, dar „epidemia’’ de cezariene rămâne semnificativă.
