Prof. Dr. Ion BrucknerAuthor
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Ion Bruckner, Președintele Societății Române de Medicină Internă
În perioada 4-7 aprilie se desfășoară o nouă ediție a Congresului Naţional al SRMI la Călimăneşti-Căciulata. Cu această ocazie, stăm de vorbă cu domnul Prof. Univ. Dr. Ion Bruckner, Președintele Societății Române de Medicină Internă.
Congresul Naţional al SRMI deschide mereu o poartă către informațiile medicale de înaltă calitate științifică. Vă rugăm să ne spuneţi cu ce noutăţi ne întâmpină ediţia din acest an, care sunt temele propuse și ce personalități ale lumii medicale românești și un numai, vor fi prezente la această manifestare.
Ca la toate congresele de medicină internă abordăm ceea ce este nou în diversele domenii care se încadrează în această specialitate. Diagnosticul începe însă cu identificarea domeniului de investigat și aceasta este obligația medicului internist. Scopul congresului nostru este tocmai de a trece în revistă aportul progresului în diagnostic și terapie, de a ușura sarcinile noastre în îngrijirea pacienților.
Anul acesta am invitat și specialiști din domenii chirurgicale care au conexiune cu boli aparținând medicinei interne. De altfel, cele mai multe boli au și soluții chirurgicale iar punctele de vedere ale colegilor noștri trebuie cunoscute.
Congresul se va desfășura prin integrarea de simpozioane, mese rotunde, conferințe, lucrări originale și prezentări de caz. Desigur, așteptăm cu plăcere lucrări ale tinerilor interniști, rezidenți din diferite specialități medicale și tineri specialiști și vom organiza și ședințe de postere electronice.
Ca și speakeri prezenți, nu doresc să dau nume deoarece, pe de o parte nu pot să reproduc întreg programul și pe de alta, orice selecție ar fi nedreaptă și riscă să fie discutabilă.
Unul dintre principiile de bază ale practicii moderne este medicina bazată pe dovezi ce a dus la iniţierea studiilor și elaborarea ghidurilor terapeutice. Din bogata dvs experiență practică, opțiunile terapeutice ar trebui să respecte aceste ghiduri? Putem vorbi despre eficiența acestora în cazul pacienților cu o vârstă înaintată și comorbidități?
Evident ghidurile reprezintă recomandări foarte utile, dar sunt ghiduri, nu legi. De altfel, în partea introductivă a tuturor ghidurilor (parte pe care de obicei nu o citește nimeni) se află precizarea că răspunderea aparține medicului (curant). Ghidurile trebuie respectate ținând cont de situația imediată a pacienților, de vârstă, comorbidități, optiuni etc.
Pacienții cu vârstă înaintată, ca și cei cu comorbidități, nu sunt de regulă incluși în marile studii, așa încât nu au dovezi concludente, nici de eficiență, nici de reacții adverse. Vârstnicii și cei cu mai multe boli sunt o populație fragilă care trebue tratată cu multă grijă.
Progresul tehnic rapid și important a făcut ca medicina modernă să evolueze către o medicină a specialităților. Deși se presupune că medicul internist trebuie să cunoască toate patologiile, acesta ar trebui să colaboreze cu celelelte specialități. Cum vedeți dvs această colaborare? Funcționează multidisciplinaritatea?
Progresul tehnic, ca și cel al cunoașterii, face ca un singur medic să nu poată cuprinde toate aspectele, dar pacienții se adresează medicului pentru o suferință pe care o interpretează la nivelul lor de cunoaștere. De exemplu, orice durere
toracică este atribuită inimii sau există ideea că inima nu doare. Ambele variante sunt greșite. Durerea trebuie evaluată și medicul (internist sau de familie) poate să decidă către ce specialist ar trebui să trimită pacientul. Pe de altă parte, există boli frecvente și boli rare. Bolile rare au simptome și semne care le sugerează, dar trebuie diferențiate în multiple categorii care deseori au tratamente specifice. Ele aparțin ca diagnostic exact și tratament specific specialiștilor, dar cineva trebuie să le bănuiască și îndrume. Medicul de familie este desigur prima treaptă în contactul pacientului cu lumea medicală. El poate deseori rezolva problema (în cazul bolilor frecvente și nepericuloase), dar este copleșit de multiple probleme medicale și administrative (îngrijirea și urmărirea gravidelor, îngrijirea copiilor foarte mici și mici, igiena comunității etc). Medicul de familie trebuie să trimită bolnavii cu o suferință neclară sau complexă la o treaptă superioară iar această treaptă este medicul internist. Acesta, la rândul său rezolvă ceea ce poate și pentru probleme de specialitate se adreseaza specialistului – centrului terțiar. Acest circuit se aplică și în medicina ambulatorie, dar și în cea de spital unde o secție de medicină internă de diagnostic și tratament este indispensabilă. De altfel, în Statele Unite s-a introdus categoria de medic internist de spital. Acestei categorii îi revine misiunea de a coordona echipa de îngrijire, dar și cea mai ingrată, de a își asuma răspunderea, specialistul fiind numai un consultant. Aș menționa că și în rândul specialităților au apărut supraspecializări tehnice, astfel în cardiologie există aritmologi, specialiști în cardiologie intervențională etc.
Multidisciplinaritatea este o realitate, există echipe de îngrijire, dar trebuie să existe și o persoană care își asumă răspunderea deciziei.
Și dacă tot am discutat despre multidisciplinaritate, vă rugăm să ne comunicați cu ce alte societăți profesionale aveți proiecte anul acesta?
Ca la toate congresele noastre avem ca vorbitori membrii cu prestigiu al celorlalte societăți medicale cu care organizăm sesiuni comune. Aș menționa societățile de pneumologie, gastroenterologie, cardiologie.
În practica medicală curentă, indiferent de specialitate, medicul îngrijește pacienți ale căror stări sau suferințe nu se limitează la o singură entitate sau un singur organ. Cum afectează polimedicația pacientul vârstnic cu insuficiență cardiacă?
Polimedicația reprezintă o problemă specială în practica medicală. Pacientul modern este supus unui bombardament informatic (prin televiziune și alte mass-media, dar și prin diverse platforme informatice) privind atât medicamentele cât și suplimentele alimentare. Unele conțin din păcate și informații false, uneori atribuite fals unor personalități cunoscute. Personal am fost și eu „folosit” fiind asociat numele meu cu o titulatură falsă, dar impresionantă, pentru a face reclamă unor produse despre care nu știam nimic și care erau probabil inactive, dar scumpe. Cei creduli (vârstnicii sunt în mod curios mai puțin obișnuiți cu minciuna pe platforme informatice) se pot lăsa ușor înșelați.
În ceea ce privește insuficiența cardiacă, multe medicamente frecvent folosite sau necesare pentru alte comorbidități pot influența prin diverse mecanisme (de la retenția de sare la afectarea directă a mușchiului cardiac) performanța cardiacă și astfel pot agrava insuficiența cardiacă. Este obligația medicilor care le prescriu (și evident a medicului internist care consultă un astfel de pacient) să cunoască acest lucru și să adapteze terapia eliminând medicamentele potențial nocive.
De altfel, există pacienți care iau cantități foarte mari de medicamente, numărate în tablete, uneori peste 20 sau 30 în fiecare zi. Evident, numai o parte sunt utile și celelalte ar trebui eliminate.
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate, iar, între factorii de risc ai acestor boli, dislipidemiile ocupă un loc important. Ce progrese terapeutice importante s-au făcut în această patologie în ultimii ani?
În tratamentul dislipidemiilor dispunem astăzi de un arsenal foarte variat și foarte eficace, care ne permite să atingem ceea ce se numesc „valorile țintă” ale diferitelor fracțiuni lipidice (în primul rând a LDL-colesterolului) în marea majoritate a cazurilor. Și aceste aspecte sunt abordate în congresul nostru.
