Prof. Univ. Dr. Dan DumitrașcuAuthor
Este important ca medicii să-și păstreze abilitățile clinice chiar și în condițiile unei avalanșe de mijloace de investigații moderne. Chiar și în țări mult mai tehnologizate ca noi, cum este SUA, competențele și abilitățile clinice sunt la mare cinste, nu se pierd din vedere și nu se pune niciodată un diagnostic doar pe baza unor analize. Medicina este profesia care leagă pacientul de medic și nu ar trebui pusă nicio barieră în comunicarea dintre aceștia.
Am solicitat doctorului Dan Dumitrașcu o opinie referitoare la o chestiune care frământă comunitatea medicilor gastroenterologi din România.
Prof. univ. dr. Dan Dumitrașcu: Una dintre preocupările importante ale colegilor practicieni gastroenterologi este accesul la noile tehnici și proceduri de investigație. Într-adevăr, în ceea ce privește gastroenterologia și hepatologia am asistat în ultimii ani la o explozie de posibilități de investigare, care conduc către microcosmos capacitatea de a cunoaște structura și funcțiile aparatului digestiv și patogeneza multora dintre boli. În aceste condiții, există dorința justificată de a apela în activitatea practică la cele mai noi posibilități de investigație. Și atunci, problema care se ridică este următoarea: se pierde cumva relația dintre clinician și pacient atunci când tentația investigațiilor moderne este atât de mare?
Noi, la facultate învățăm pe studenți și pe rezidenți că niciodată diagnosticul și apoi indicațiile terapeutice nu se fac fără o bună evaluare clinică a cazului, și care înseamnă anamneză, urmată de examenul clinic general, specific pentru aparatul afectat al pacientului.
Din păcate, în ultimii ani asistăm la o diluare a rigurozității examenului clinic. Pe de o parte, fiind mulți studenți, accesul la practică pe pacienți se îngreunează, există secții inundate de studenți și rezidenți, masteranzi și doctoranzi, dar pe de altă parte există și un oarecare dezinteres față de medicina clasică, în care contactul cu pacientul era primordial. Sigur, trebuie să fim realiști, așa cum toată societatea evoluează, medicina evoluează și ea. Nu mai învățăm simptomele pe care le mai întâlnim doar în cărțile medicale folosite cu generații în urmă. Pe vremea aceea, capacitatea de cunoaștere a organismului era mai restrânsă și atunci semnificația care se dădea manifestărilor clinice, subiective sau obiective era mult mai mare. Iată motivul pentru care în manuale medicale de acum 50-70-100 de ani vom întâlni tot felul de semne și de manifestări ale unor boli cărora acum abia dacă le mai dăm o semnificație. Pot să înțeleg că ponderea examenului clinic în ziua de astăzi s-a redus, pentru că noi beneficiem azi de posibilități pe care înaintașii noștri nu le aveau, dar pot de asemenea să afirm că examenul clinic este în prezent subutilizat. Atunci când nu aveai la îndemână posibilitățile de investigații de azi, trebuia să ai un simț clinic mult mai dezvoltat și să ai un contact prelungit cu pacientul. Când eu am început activitatea medicală abia se introducea ecografia, erau foarte puține centre în care se practica endoscopia, pasajul cu bariu era sfânt iar arborele biliar se investiga cu substanță iodată de contrast. Azi nu se mai face medicină în acest fel, spre norocul nostru! Pe de altă parte însă, pacienții discutau mai mult cu medicii curanți, care aveau două ore de contravizită după-amiaza și 5 ore de consult dimineața, deci expunerea directă a pacientului în fața medicului era mult mai mare. Marele chirurg german Christian Albert Theodor Billroth spunea recent glumind că ”pacientul așteaptă pentru vizita zilnică a medicului, pentru că aceasta a ajuns să fie evenimentul la care se concentrează toate gândurile și emoțiile sale”.
Deci, unde este problema? Având mulți studenți, multe serii iar numărul de pacienți în paturile de spital același, contactul studentului viitor clinician cu pacientul se reduce. Așa se face că accesul la cunoașterea și deprinderea tacticilor de examen clinic se alterează și în acest fel, generațiile mai noi de medici pun tot mai puțin accentul pe examenul clinic. Totodată, se reduce din ce în ce mai mult gândirea clinică și se insistă mai mult pe investigații, care pot fi din produse biologice, investigații imagistice, inclusiv de medicină nucleară și investigații endoscopice. Progresele tehnologice sunt importante însă ajungem la un paradox. Căutarea bolii, cauzelor sale, în vederea stabilirii unui tratament corect se face fără a se mai trece prin filtrul examenului clinic și al gâmdirii clinice. Observăm o mulțime de analize care se fac în mare abundență și care au rezultat negativ. Pentru că analizele nu se mai fac cu scopul de a îți confirma sau infirma o suspiciune clinică ci se fac ca un fel de screening la cererea pacientului. S-a ajuns să se ofere pacienților ”pachete de markeri tumorali” la ofertă! Păi unde suntem, la Supermarket? Totodată, s-a schimbat și mentalitatea pacienților, care merg uneori să-și facă analize ”la ofertă” cu care apoi merg la medic și-l întreabă ce părere are.Mie nu o dată foști pacienți sau cunoștințe sau prieteni îmi trimit pe whatsapp analize nesolicitate, pentru care au plătit niște bani și îmi solicită consultații pe baza acestora, fără să-i consult. Sunt pus să interpretez niște analize pe care nu i le-am cerut pacientului și nu știu de ce și le-a făcut. Sunt exemple nenumărate de cazuri pe care le văd zilnic,în care pornind de la un rezultat al unei explorări nesolicitate de medic și ruptă de contextul clinic, se declanșează o avalanță de alte investigații imagistice, radiologice, endoscopice, biochimice, imunologice care nu duc la nicio concluzie.
