Dr. Oana Chelaru PostolacheAuthor
Cataracta Polară Posterioară este o formă de cataractă congenitală în care opacitatea cristaliniană este situată în centrul părții posterioare a cristalinului și, de obicei, nu este foarte întinsă în suprafață, astfel că pacientul – poate vedea pe lângă opacitate. Însă, după o anumită vârstă, când scade capacitatea de acomodație a cristalinului natural, pacienții încep să sesizeze scăderea de vedere și se adresează chirurgului oftalmolog, pentru îndepărtarea cataractei.
Principala problemă în chirurgia cataractei polare posterioare este evitarea rupturii capsulei posterioare. Imagistica preoperatorie ar fi de folos în aceste cazuri. Biomicroscopia ultrasonică poate fi utilă, dar e limitată în examinarea unui singur plan și necesită experiență. O altă soluție o reprezintă OCT de pol anterior, procedura noncontact, ce evaluează pe 360 grade cu o rezoluție foarte bună. Există acum și opțiunea de OCT intraoperator, dar profunzimea și lărgimea câmpului vizual e mai bună în varianta preoperatorie. Imaginea preoperatorie cu OCT de pol anterior ajută la evaluarea integrității capsulei posterioare; ajută chirurgul să-și pregătească instrumentarul necesar și eventual să își consilieze pacientul în vederea altor opțiuni pentru implant; de asemenea informează pacientul de posibilitatea unei recuperări postoperatorii mai îndelungate. OCT de pol anterior e un instrument de mare precizie în identificarea breșelor în capsula posterioară. Unele studii arată că o examinare preoperatorie bună și chirurgie adecvată, inclusiv, pe cât posibil cu laserul femtosecundă, ar reduce incidența rupturii capsulei posterioare la 4-8%. Multe cazuri de cataractă sunt cu opacități în placă, diagnosticate greșit ca fiind opacități polare posterioare. De aceea e foarte important să examinăm cu atenție la biomicroscop în jurul ariei de opacitate polară posterioară pentru a observa zona perforată, ce indică adesea defectul capsular. Câteodată un cortex mai deprimat poate fi un semn ce indică defect capsular. E important să identificăm capsulele fragile pentru că acestea pot ceda în orice moment al chirurgiei. Orice manipulare lângă opacitatea polară posterioară poate duce la ruptura capsulei posterioare pentru că nu e doar fragilă, dar și foarte aderentă. De aceea, e bine de evitat hidrodisecția; turbulențele în camera anterioară prin minimalizarea manipulărilor în sac; e de preferat dacă e posibil să se utilizeze femtodelineația; să fie consiliat pacientul și familia. Practicarea manevrei convenționale de hidrodelineație duce la o incidență de 36% a rupturii capsulei posterioare. Incidența a scăzut la 3,8% utilizând femtodelineația. Totuși ruptura în capsula posterioară poate să apară în ciuda unei tehnici chirurgicale adecvate și trebuie să fim în măsură să gestionăm cazul până la sfârșit. De aceea, chiar în condițiile unei chirurgii bine planificate, în care se urmează cu atenție etapele chirurgicale, chirurgia cataractei polare posterioare rămâne o provocare.
Echipa de medici de excepție este întregită de aparatura de ultimă generație, atât pentru investigație cât și pentru actul chirurgical. Dr. Oana Chelaru Postolache, medic primar oftalmolog
Bacău, str. I. S. Sturza, nr. 39
office@gaussoptic.ro
www.clinicagauss.ro
