Rezoluția OMS privind consolidarea reabilitării în sistemele de sănătate

În calitate de delegat al Societății Române de Reabilitare Medicală la UEMS (Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști) – secțiunea de Medicină Fizică și de Reabilitare, a cărei ultimă întâlnire de lucru a avut loc la Riga în septembrie 2023, am avut ocazia să particip la sesiunea comună UEMS – WHO Europe, care a dezbătut planul de acțiune pentru implementarea și dezvoltarea serviciilor de Reabilitare în sistemele de sănătate, propus ca urmare a adoptării, de către OMS a Rezoluției privind consolidarea reabilitării în sistemele de sănătate.

Reabilitarea este un set de intervenții necesare atunci când o persoană se confruntă cu limitări în funcționarea zilnică, fizică, mentală și socială din cauza îmbătrânirii sau a unei condiții patologice, inclusiv boli, leziuni sau traume.
Inițial, ,,Planul global de acțiune pentru persoanele cu dizabilități 2014-2019” a fost adoptat într-un moment în care reabilitarea era percepută ca un serviciu exclusiv pentru persoanele cu dizabilități sau deficiențe fizice. Ulterior însă, Reabilitarea a fost inclusă în obiectivul mai amplu al sănătății universale, a accesului la servicii esențiale de asistență medicală și a accesului la medicamente și vaccinuri esențiale sigure, eficiente, de calitate și la prețuri accesibile pentru toți. Inițial, în planul de acțiune global al OMS pentru persoanele cu dizabilități, se propunea ca principal obiectiv o sănătate mai bună pentru toate persoanele cu dizabilități. Acum, Reabilitarea se consideră un obiectiv crucial, realizabil prin consolidarea și extinderea serviciilor de Reabilitare și Abilitare, dezvoltarea tehnologiilor asistive, precum și a serviciilor de asistență și sprijin în reabilitarea comunitară.
Actualele obiective de dezvoltare, propuse odată cu adoptarea acestei Rezoluții consideră reabilitarea ca un aspect de bază al îngrijirii medicale eficiente, care ar trebui să fie accesibile oricărei persoane cu o afecțiune acută sau cronică, sau cu o traumă care limitează funcționarea acesteia în activitățile de zi cu zi, fie temporar, fie permanent. Reabilitare la timp, alături de alte intervenții medicale, duce la rezultate mai bune în sănătate. Prin urmare, reabilitarea este acum recunosută ca fiind parte integrantă a acoperirii universale a sănătății, împreună cu promovarea sănătății, prevenția, tratamentul și paliația, și nu ca o strategie necesară doar persoanelor cu dizabilități.
În cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, participanții s-au angajat în câteva domenii de acțiune prioritare, între care, menționăm:

• planificarea și implementarea serviciilor de reabilitare în toate sistemele de sănătate;
• dezvoltarea unei forțe de muncă multidisciplinare;
• elaborarea de modele de prestarea serviciilor de reabilitare pentru a asigura treptat acces echitabil la servicii de calitate;
• colectarea de informații relevante privind nevoia de reabilitare în populația generală;
• îmbunătățirea accesului la tehnologii de asistență și accesibilitatea în spații publice;
• acoperire universală cu servicii de sănătate și sociale;
• recunoașterea și prioritizarea reabilitării ca parte a continuumului de îngrijire și a acoperirii medicale universale.

La nivel global, în 2019, OMS a estimat că 2,4 miliarde de persoane aveau afecțiuni de care ar fi beneficiat de reabilitare, contribuind, în ansamblu, la reducerea a 310 milioane de ani de viață trăiți cu dizabilități (Disability-adjusted life years). Acest număr de indivizi a crescut cu 63% din 1990 până în 2019. Cea mai mare contribuție la nevoia de reabilitare a venit din suferințele musculo-scheletice, urmate de tulburări senzoriale, afecțiuni neurologice și mentale, boli respiratorii și cardiovasculare și traumatisme. Pandemia de coronavirus (COVID-19), conflictele și alte crize umanitare se adaugă, de asemenea, în mod semnificativ la nevoia de reabilitare. De exemplu, până la sfârșitul anului 2021, s-a estimate că aproximativ 144,7 milioane de persoane au dezvoltat afecțiuni post COVID-19, pentru care reabilitarea și-a demonstrate déjà eficacitatea. Există la ora actuală dovezi științifice credibile că multe intervenții de reabilitare sunt rentabile nu numai în gestionarea afecțiunilor care încep cu un eveniment acut, cum ar fi un accident vascular cerebral sau un traumatism, dar și în managementul afecțiunilor cronice, cum ar fi demența, artrita și paralizia cerebrală. Furnizarea de dispozitive de asistență, ca o parte integrantă a îngrijirii sănătății, inclusă în reabilitare este cost-eficiență și poate juca un rol cheie în sprijinirea indivizilor astfel încât aceștia să poată participa la educație, să ocupe un loc de muncă și să trăiască independent în propriile lor locuințe.
Un raport recent prezentat Consiliului OMS evidențiază necesitatea crescândă a serviciilor de reabilitare din cauza schimbării paradigmei în politicile de sănătate, odată cu adoptarea modelului bio-psiho-social al dizabilității care înlocuiește mai vechiul model bio-medical, dar și îmbătrânirii populației, creșterii supraviețuirii după diferite boli și traume, creșterii incidenței bolilor cornice și a comorbidităților. Consecița acestui raport este declanșarea unui apel urgent la întărirea serviciilor de reabilitare la nivel global. Raportul identifică, ca problemă prioritară – creșterea cererii de servicii de reabilitare. Tranziția de la bolile transmisibile la cele netransmisibile, împreună cu apariția noilor nevoi de reabilitare cauzate de afecțiuni precum COVID-19, ne confruntă cu provocări fără precedent. Tendința globală de îmbătrânire a dus la numeroase probleme de sănătate fizică și mentală care necesită o mai mare atenție în domeniul reabilitării. Este alarmant faptul că în multe țări, mai mult de jumătate din populație nu are acces la serviciile de reabilitare de care are nevoie, indicând o nevoie semnificativă nesatisfăcută.
Recunoscând rolul esențial al reabilitării în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de sănătate, raportul pledează pentru o atenție crescută din partea factorilor de decizie și a actorilor internaționali. Se subliniază necesitatea alocării de resurse pentru cercetare, cooperare și transfer de tehnologie pentru a aborda aceste nevoi în creștere în domeniul reabilitării. Raportul evidențiază, de asemenea, că multe țări, în special în lumea în curs de dezvoltare, nu dispun de infrastructura necesară pentru a răspunde adecvat creșterii cererii de reabilitare în timpul crizelor de sănătate.
Serviciile de reabilitare depășesc necesitatea medicală strictă; ele reprezintă un instrument important care asigură respectarea drepturilor omului. Raportul subliniază că accesul la serviciile de reabilitare este inseparabil de dreptul la obținerea celui mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mentală, educație și muncă. Aceste drepturi sunt în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Pentru a atinge obiectivele stabilite în rezoluție, serviciile de reabilitare trebuie să fie integrate în mod fluid în sistemele de sănătate. Acest lucru implică extinderea serviciilor de reabilitare la toate nivelurile de asistență medicală, dezvoltarea strategiilor de reabilitare comunitară și asigurarea accesibilității, resurselor financiare și furnizării la timp a serviciilor. Asigurarea forței de muncă multidisciplinare în domeniul reabilitării și îmbunătățirea sistemelor de informații de sănătate pentru colectarea de date relevante în scopul monitorizării și îmbunătățirii rezultatelor reabilitării sunt cruciale.
Organizațiile internaționale și factorii interesați sunt chemați să sprijine statele member în eforturile lor de implementare a inițiativei ,,Reabilitarea 2030”, care se concentrează pe accesul echitabil la servicii de reabilitare de calitate. Raportul încurajează, de asemenea, cercetarea și inovația în domeniul reabilitării și tehnologiei de asistență pentru a dezvolta politici și practice bazate pe dovezi.
Recomandările raportului reprezintă un apel puternic la acțiune. Extinderea serviciilor de reabilitare depășește sfera îngrijirilor medicale, aducând în atenție o problemă fundamentală a drepturilor omului. Satisfacerea nevoilor de reabilitare poate îmbunătăți starea de bine și calitatea vieții, poate promova participarea socială, controla costurile asistenței medicale și deschide calea către o lume mai echitabilă și mai inclusivă. Colaborarea internațională și angajamentul ferm sunt esențiale pentru a face față provocărilor actuale în domeniul reabilitării și pentru a asigura un viitor mai sănătos pentru toți.

Bibliografie:

1. Seijas V, Kiekens C, Gimigliano F. Advancing the World Health Assembly’s landmark Resolution on Strengthening Rehabilitation in Health Systems: unlocking the Future of Rehabilitation. Eur J Phys Rehabil Med. 2023 Aug; 59(4):447-451. doi: 10.23736/S1973-9087.23.08160-1. Epub 2023 Sep 11. PMID: 37695038.
2. Rauch A, Negrini S, Cieza A. Toward Strengthening Rehabilitation in Health Systems: Methods Used to Develop a WHO Package of Rehabilitation Interventions. Arch Phys Med Rehabil. 2019 Nov; 100(11):2205-2211. doi: 10.1016/j.apmr.2019.06.002. Epub 2019 Jun 14. PMID: 31207218.
3. World Health Organization (WHO). Rehabilitation 2030: a call for action. 2017.
4. World Health Organization (WHO). WHO Global Disability Action Plan 2014–2021: Better health for all people with disability. 2015. Available from: www.who.int/disabilities/actionplan/en/.