„AI are un potențial enorm în analiza imaginilor”

Interviu realizat cu doamna Prof. Univ.  Dr. Alina Popa-Cherecheanu, Președintele Societății Române de Glaucom

Ce teme majore vor fi abordate în cadrul congresului din acest an?
Programul acestui congres reflectă foarte clar direcția în care se îndreaptă glaucomul în contextul unei oftalmologii din ce în ce mai moderne, dar mai ales reflectă preocupările reale legate de practica zilnică. Accentul cade pe tratamentul personalizat al glaucomului, pe momentul optim al intervenției – fie ea medicamentoasă, laser sau chirurgicală – și pe înțelegerea progresiei dincolo de simpla valoare a presiunii intraoculare. Avem o prezență puternică a chirurgiei glaucomului, de la clasica trabeculectomie la microșunturi, implanturi de drenaj, cu comparații directe între metode, toate susținute de date din viața reală. În paralel, sunt abordate teme esențiale precum suprafața oculară, aderența la tratament, educația pacientului și impactul comorbidităților. În fond, este un congres despre decizii clinice reale, nu despre soluții universale.

Cum priviți impactul inteligenței artificiale asupra oftalmologiei?
Inteligența artificială este deja prezentă în oftalmologie și cred că este important să o privim lucid, nu cu entuziasm necritic. AI are un potențial enorm în analiza imaginilor, în evaluarea riscului, în identificarea progresiei subtile și în optimizarea follow-up-ului, mai ales într-un context de volum mare de pacienți. Totuși, personal încă nu cred într-o oftalmologie a algoritmilor. AI trebuie să rămână un instrument care sprijină decizia medicală, nu care o înlocuiește. De aceea, mi se pare esențial ca discuția despre inteligența artificială să fie una matură: cum o folosim corect, unde sunt limitele ei și cum ne ajută fără a dilua actul medical.

Cum ați gestiona o situație în care un pacient se confruntă cu dificultăți în a-și permite sau a respecta un tratament crucial?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente și mai delicate provocări din practica noastră. De cele mai multe ori, lipsa aderenței nu ține de lipsa de interes a pacientului, ci de bariere reale: costuri, complexitatea tratamentului, oboseală, temeri sau lipsă de înțelegere.
Încerc să pornesc de la un dialog real cu pacientul și să adaptez tratamentul la viața pacientului, nu invers. Aleg scheme mai simple, discut alternative terapeutice, explic clar riscurile pe termen lung și revin asupra informațiilor ori de câte ori este nevoie. Cred cu tărie că tratamentul cel mai bun este acela care poate fi urmat. Medicina de calitate nu înseamnă doar ghiduri, protocoale și studii, ci capacitatea de a construi soluții realiste și sustenabile pentru fiecare pacient în parte.

3333