Biomecanica serviciului și a forehand-ului în tenis în legătură cu cotul de tenis

Autori

Publicat la data de 17-06-2024
Categoria: Medicină Sportivă

Diferitele lovituri specifice tenisului au o natură biomecanică repetitivă diferită care poate duce la leziuni legate de practica tenisului, patologii care apar în principal la nivelul articulației cotului și umărului. În tenis, leziunile la nivelul membrelor inferioare sunt în general acute, iar cele de la nivelul membrelor superioare sunt cronice datorate microtraumatismelor repetate legate de mișcările specifice tenisului.  Relația dintre biomecanică și patologie a fost analizată în mai multe studii.

Tenisul a fost descris ca un joc de forță din cauza vitezei mari a mingii la lovire și a mișcărilor explozive a jucătorilor.   Tenis elbow este cea mai comună legată de practica tenisului și este strict legată de gesturi tehnice eronate din timpul servicului și a altor lovituri specifice tenisului. Tratamentul este în special kinetoterapic dar prevenția primară și secundară dețin un rol important. Noua aplicație AI- Ability – inovație romanească în domeniul prevenției în tenis.

Abstract: Different tennis-specific shots have a different repetitive biomechanical nature that can lead to tennis-related injuries, pathologies that occur mainly in the elbow and shoulder joints. In tennis, lower limb injuries are generally acute, and upper limb injuries are chronic due to repeated microtraumas related to tennis-specific movements. The relationship between biomechanics and pathology has been analyzed in several studies.

Tennis has been described as a game of power due to the high speed of the ball when hitting and the explosive movements of the players. Tennis elbow is the most common related to the practice of tennis and is strictly related to incorrect technical gestures during the serve and other strokes specific to tennis. The treatment is mainly kinetotherapeutic, but primary and secondary prevention play an important role. The new AI-Ability application – Romanian innovation in the field of prevention in tennis.

Dacă analizăm biomecanica serviciului vom observa că cinetica acestuia începe de la picior, genunchi, traversează șoldurile, trunchiul, spatele și umerii pînă la articulația  cotului și in final articulația pumnilor și a mâinii. Cotul funcționează ca  o verigă în acest lanț care permite transferul energiei cinetice  a corpului spre rachetă

Kibbler și colaboratorii au arătat într-o analiză video că în timpul serviciului cotul trece  de la 116 grade de flexie la 20 grade de flexie în 0,21 secunde, iar impactul mingii se produce în jur de 35 grade flexie cot.  Viteza angulară calculată în timpul serviciului era în jur de 982 grade / secundă pentru extensia cotului.   Aceste informații ne arată foțele extreme pe care cotul le absoarbe de manieră repetitivă în timpul mișcărilor specifice tenisului în sensul flexiei și a extensiei. (1)

 Elliot a subliniat rolul important al follow-trough ( rotație internă a brațului la nivelul umărului în  finalul mișcării de serviciu și forehand ) . Acest follow trough poate  duce la o creștere a  forțelor de rotație internă care traversează articulația cotului. (2)

În planul valgus-varus se observă un transfer de energie anormal în tenis. În timpul unei mișcări normale a cotului, axul cotului trece din varus în valgus atunci când trece din flexie în extensie. Această combinație de forțe de valgus și rotație internă  rapide în tenis duce la apariția unor forțe de tracțiune pe partea medială, forțe de compresiune pe cea laterală, și forțe de frecare în compartimentul posterior ( 3,4 ).

 Această combinație se numește sindromul de extensie-valgus și poate juca un rol important în anumite leziuni ale cotului jucâtorului de tenis.

 Ca o concluzie, mișcările în tenis exercită presiuni importante pe articulația cotului în extensie/ valgus/ rotație internă, produse în timpul unor mișcări repetitive la viteze și forțe crescute.  De asemnea lanțul cinetic al serviciului și al forehand-ului trebuie luate în considerare atunci când vorbim despre prevenția patologiilor. De exemplu un jucător de tenis care are o flexie / extensie de genunchi eficace în timpul serviciului , va asocia sarcini și presiune mult mai reduse  atât pe cot cât și pe umăr.

Printre patologiile frecvente la nivelul cotului enumerăm: entorse ale ligamentului colateral ulnar (UCL) , tendinoze sau rupturi fibrilare ale mușchilor flexori- pronatori, nevrita ulnară, conflictul posterior, osteocondrita disecantă a capiteliului și tendinopatia extensorilor, aceasta din urmă avand prevalența cea mai ridicată.

 Epicondilita laterală este de 7 până la de 20 de ori mai frecventă decât omologul său medial. (5)

 Survine în special la jucătorul de tenis recreativ.  Atât în timpul serviciului cât și în forehand, încheietura mâinii este în flexie dorsală, înclinare cubitală, antrenând o contracție concentrică și / sau izometrică a mușchiului cubital posterior.

Antebrațul trece dintr-o fază de supinație submaximală spre o pronație violentă. Pumnul urmează mișcarea pentru a se regăsi în flexie palmară- înclinare radială mai mult sau mai puțin pronunțate.  Această mișcare antrenează o contracție excentrică a cubitalului posterior pentru a frâna mișcarea, dar și o puternică tracțiune pe teaca de contenție atașată la capul ulnar.   Este acompaniată de o alunecare a tendonului în teacă. Astfel, cubitalul posterior alternează o contracție statică și o contracție excentrică foarte puternică și bruscă, asociată trecerii de la supinație la pronație violentă.

Patologia cubitalului posterior asociază tenosinovite, tendinopatie intrinsecă sau de inserție / ruptură parțială, totală sau distensia tecii fibroase de contenție.

S-a observat că apar mai frecvent la jucătorii debutanți care au tendința de a duce articulația pumnului mai mult în flexie imediat dupa impactul mingii de tenis. La cei avansați s-a observat ca această articulație este mai mult în extensie ceea ce limiteaza contracțiile  excentrice  repetitive ale mușchiului extensor al carpului.

Adoptarea tehnicii observate la jucătorii avansați permite limitarea contracțiilor excentrice și reducerea riscului de apariție a patologiei. 

În ceea ce privește priza rachetei, s-ar părea că doar priza occidentală ar avea o anumită influență prin eventuala creștere a tensiunii în VALGUS la nivelul cotului în timpul accelerărilor.  (5)

https://www.healthnavigator.org.nz/health-a-z/t/tennis-elbow/

Între 20 și 50 % din jucători dezvoltă o epicondilită laterală, și apare mai ales la amatori față de jucătorii de tenis de performanță. Aceasta datorată probabil erorilor de tehnică sportivă mai frecvent întâlnite la sportivii amatori.

Factorii de risc:

  • – jucător cu vârstă de peste 30 de ani
  • – aport hidric insuficient
  • – încălzire prost efectuată sau neefectuată
  • – joc cu jucător de nivel superior
  • – reluarea antrenamentelor după o perioadă lungă de repaus
  • – material inadaptat (rachetă prea grea sau neechilibrată)
  • – revers cot extins, gest cu pumn în extensie

Clinic: durere localizată pe fața laterală a cotului cu iradiere adesea distală pe antebraț și uneori iradiere proximală. Scade forța de prehensiune cu impact pe performanța sportivă și progresiv și pe activitățile cotidiene. Mobilitatea cotului rămâne conservată.

La examenul clinic: se evidențiază epicondil lateral dureros la palpare. Mișcările de flexie pasivă și extensie activă contra rezistență ale încheieturii mâinii cu cotul în extensie, sunt dureroase.

Testul lui Maudsley constă în efectuarea unei extensii a majorului contra rezistență cu cotul în extensie, permițând recrutarea selectivă a extensorului carpi radialis brevis.

Trebuie examinat și umărul, coloana vertebrală cervicală și efectuat un examen neuro-vascular al membrului superior pentru diagnosticul diferențial. 

Investigații complementare

Diagnosticul de epicondilită laterală este în general clinic . Radiografia standard permite excluderea anumitor diagnostice diferențiale. Se pot observa și prezența unor calcificări ale țesutului subcutanat sau la nivelul inserției mușchiului extensor carpi radialis brevis, corpi liberi intra-articulari, semne de artroză sau osteocondrită disecantă.

Ecografia musculo-scheletică pune în evidență semnele ecografice de tendinopatie la nivelul tendonului inserția proximală a mușchiului extensor carpi radialis brevis. Se pot observa zone de hipoecogenitate, îngroșare a entezei, întindere, calcificări, o neovascularizație la Doppler, dar și durere la presiunea sondei pe epicondilul lateral.

Rezonanța magnetică nucleară este rezervată cazurilor cu evoluție cronică sau complexă și în caz de prezentare clinică atipică.

Tratament

Tratamentul medical asociază în mod succesiv: fizioterapia și masajul transversal profund, infiltrațiile în teacă sau în vecinătatea inserției distale și imobilizare în formele foarte atipice.

Infiltrațiile locale de corticoizi au fost evaluate în numeroase studii. O meta-analiză din 2010 care a studiat acest tip de tratament pentru diverse tendinopatii, din care 18 studii priveau epicondilita, au demonstrat un efect benefic pe durere doar de scurtă durată. Prin urmare este un tratament rezervat doar pacienților cu dureri importante, aflați în fază acută. Efectele secundare pot fi : depigmentarea cutanată, atrofia cutanată, pierderea de masă musculară și secundar creșterea proeminenței epicondilului.

Injecțiile cu sânge autolog sau PRP (plasma  bogată în plachete) și-au dovedit eficacitatea.

Toate aceste tratamente menționate mai sus fac obiectul istoricului tratamentului tendinopatiilor în general. Încă se mai studiază efectul și eficiența PRP, studiile nu sunt concludente dar se pare că are un rol adjuvant.

 La momentul actual tratamentul cel mai eficace, mai ales în formele cronice și  a celor care recidivează este kinetoterapia care asociază exerciții de alungire excentrică a mușchilor extensori ai articulației pumnului, urmate de programe specifice de  progressive loading – încărcare progresivă  a mușchilor extensori. În urma acestui program kinetoterapic, prin încărcarea progresivă a mușchiului se furnizează stres mecanic tendonului care își crește metabolismul prin mișcare (tendonul fiind un organ de forță al cărui metabolism crește  prin stimularea complexului musculo-tendinos).  La aceste programe se adaugă stimulare vizuală/ auditivă conform TNT- tendon neuroplastic training,  Concept, prin care se realizează exercițiile cu stimulare externă auditivă sau vizuală pentru a acționa pe controlul cortico-spinal al mușchiului și a recrutării musculare. În acest fel se previne recidiva.

 

Pentru prevenția primară dar și secundară (prevenirea recidivelor) – există sistemul AI-Ability – o aplicație sub formă de microcip care se introduce în racheta de tenis  cu rolul de a detecta mișcările din timpul serviciului și a altor lovituri specifice tenisului, cu potențial  de producere a leziunilor. De îndată ce o anumită eroare de tehnică  e detectată că provoacă o leziune, jucătorul poate fi  ajutat să corecteze gestul tehnic eronat.  Această aplicație de AI ( inteligență artificială) a fost creată anul acesta – 2024 de către 2 inventatori ingineri români – Andrei Cuneșteanu și Luca Rotaru.

       1. Kibler W B.  Biomechanics clinics of the elbow in tennis: implications for assessment and diagnosis. Exercise Med Sci Sports 2004 – PubMed

  1. Elliot B. Biomechanics and tennis Br J Sports Med 2006
  2. Fleisig GS, Andrews JR, dillman CJ et al. Kinetics of baseball pitching with implications for injury mechanisms,Swiss J sports Med, 19954. Andrews JR, Whiteside J A. common elbow problems in athletes.  Orthopedic Journal Sport Trauma 20135. Elliot B, Fleisig G, Nicholls Effects of technique on the loading of the upper limbs during the tennis serve, J Sci Med Sport 2004•      6. Pluim B, Safran M, Du point d arret a l avantage. Vista. Californie, Etats Units: Racquet tech Publishing .2004 
Dă share la acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit exceeded. Please complete the captcha once again.