Noi abordări terapeutice în presbiopie

Presbiopia reprezintă o condiție oculară fiziologică, legată de vârstă, determinată de reducerea progresivă a elasticității cristalinului și a eficienței mecanismului de acomodație, manifestată clinic prin dificultăți de vedere la aproape.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, lentila naturală a ochiului (cristalinul) devine mai rigidă și nu mai reușește să se adapteze la fel de ușor pentru a vedea clar la diferite distanțe mai mici. Din acest motiv, activități precum cititul, folosirea telefonului mobil sau lucrul la calculator pot deveni obositoare, necesitând îndepărtarea textului sau o iluminare mai bună. Acest fenomen este unul normal și apare la majoritatea persoanelor după vârsta de 40 de ani.
Pe lângă rigidizarea cristalinului, mai intervin modificări ale pupilei și schimbări fine la nivelul sistemului nervos, care pot influența claritatea vederii la aproape.
Înțelegerea acestor mecanisme explică de ce presbiopia nu este o boală, ci o etapă firească a vieții, și de ce soluțiile moderne de corecție urmăresc nu doar îmbunătățirea vederii, ci și creșterea confortului vizual în activitățile zilnice.
Progresele din oftalmologie au extins semnificativ opțiunile terapeutice disponibile pentru presbiopie. Alegerea soluției optime depinde de vârstă, stil de viață, nevoile vizuale și așteptările fiecărui pacient.
Corecția optică rămâne cea mai utilizată și accesibilă metodă de tratament. Aceasta include ochelarii de citit, ochelarii progresivi și lentilele de contact multifocale. Aceste soluții compensează eficient deficitul de acomodație și oferă un confort vizual crescut în activitățile zilnice. Sunt ușor de adaptat și reprezintă prima opțiune pentru majoritatea pacienților.
Soluțiile chirurgicale pentru corectarea presbiopiei includ atât intervenții la nivelul corneei, cât și proceduri care vizează cristalinul. Soluțiile bazate pe cristalin presupun înlocuirea acestuia cu lentile intraoculare multifocale fiind adesea indicate pacienților cu cataractă asociată. Alegerea tipului de intervenție necesită o evaluare riguroasă și o informare corectă a pacientului, astfel încât beneficiile, limitele și așteptările realiste să fie corect aliniate.
O direcție relativ nouă în tratamentul presbiopiei este reprezentată de terapia farmacologică, sub formă de picături oftalmice. Acestea acționează prin mecanisme precum micșorarea dimensiunii pupilei, cu optimizarea profunzimii de câmp, îmbunătățind temporar vederea la aproape pentru 5-10 ore. Există câteva picături aprobate de FDA pentru presbiopie, care ajută ochiul să vadă mai bine de aproape. Ele conțin pilocarpină cu concentrații între 0,4 și 1,25%, având însă și efecte adverse, cum ar fi durere de cap sau senzație de oboseală oculară. Picăturile cu aceclidină 1,44 %, aprobate în 2025, au un efect mai scurt, de 4-6 ore și sunt bine tolerate. Aceste picături nu vindecă presbiopia, dar oferă o vedere mai clară la aproape pentru câteva ore, fără chirurgie sau ochelari. Ele nu sunt încă autorizate și comercializate în farmacii în România.
O mențiune specială merită făcută pentru o altă terapie inovatoare, non-invazivă, aprobată FDA – terapia RevitalVision.
Conceptul pleacă de la ideea că, în presbiopie, claritatea redusă de aproape nu se datorează doar rigidizării cristalinului, ci și modului în care cortexul vizual interpretează semnalele vizuale. Printr‑un set structurat de exerciții pe calculator, 30 de sesiuni în 2 luni, personalizate pe nevoile fiecărui pacient, programul RevitalVision stimulează specific neuronii din zona responsabilă cu vederea, ceea ce poate duce la o creștere medie de aproximativ 2 linii pe optotip și la o sensibilitate mai bună la contrast. Exercițiile sunt efectuate acasă, pe calculator, și sunt concepute pentru a fi realizate de 3-4 ori pe săptămână.
Tehnologia RevitalVision oferă o nouă alternativă pentru pacienții cu vârste cuprinse între 40-50 ani cu presbiopie incipientă. Deși programul nu schimbă refracția ochiului sau elasticitatea cristalinului, scopul său este să optimizeze modul în care creierul procesează imaginea, astfel încât literele se văd mai clar la aproape, reducând dependența de ochelari.

Această abordare reprezintă o direcție emergentă în managementul presbiopiei, care completează soluțiile existente și oferă pacienților o opțiune non‑farmacologică și non‑chirurgicală ce poate fi accesată și în România.