Conf. Univ. Dr. Florentina DumitrescuAuthor
Interviu realizat cu Doamna Conf. Univ. Dr. Florentina Dumitrescu, Medic șef de secție din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș” din Craiova
Stimată Doamnă Conf. Univ. Dr. Florentina Dumitrescu, în calitate de Președinte al Conferinţei Naţionale de Boli Infecţioase de la Craiova, vă rog să rezumați, care vor fi reperele științifice pentru anul 2024?
Conferința Națională de Boli infecțioase, ce se va desfășura la Craiova în perioada 11-13 aprilie 2024, își propune să aducă împreună specialiști din domeniul bolilor infecțioase și din alte specialități, pentru a discuta despre diverse patologii infecțioase, pentru a împărtăși cu colegii experiența și a propune demararea unor proiecte comune. Tematica este generoasă, vor fi secțiuni dedicate infecțiilor virale hepatitice și infecției cu HIV, vom dezbate despre stadiul cunoașterii actuale în legătură cu infecția cu SARS-CoV-2, vom aborda fenomenul rezistenței la antimicrobiene și, nu în ultimul rând, vom vorbi despre rolul echipei multidisciplinare în managementul pacientului cu boală infecțioasă.
Managementul pacienților cu boli infecțioase a fost permanent în atenția specialiștilor. Care sunt cele mai recente provocări în acest domeniu?
Bolile infecțioase reprezintă o provocare continuă, tocmai de aceea am ales acest titlu pentru întâlnirea de la Craiova: „Bolile infecțioase – o provocare continuă”. Și când vorbim despre provocări în domeniul bolilor infecțioase, nu putem să nu o amintim pe cea mai recentă-pandemia de COVID-19, care a necesitat eforturi medicale și logistice impresionante. Trebuie să fim permanent în alertă, migrația și călătoriile ne aduc provocări prin boli infecțioase emergente și re-emergente. Aș trage un semnal de alarmă în legătură cu vaccinarea, asistăm de exemplu la o creștere a numărului de cazuri de rujeolă, cazurile de gripă au fost de asemenea numeroase în acest sezon, populația este reticentă la vaccinare și ar trebui să fie luate măsuri în acest sens, cu intensificarea unor campanii de informare privind importanța prevenției prin vacccinare.
O provocare continuă, dar parcă mai apăsătoare în ultimii ani, este rezistența la antimicrobiene.
Rezistența la antimicrobiene (RAM) este un aspect alarmant pentru sănătatea populației. Cum descrieți fenomenul?
Rezistența la antimicrobiene este „pandemia tăcută” care ucide anual milioane de oameni de pe mapamond (se estimează că până în 2050 vor deceda anual 10 milioane de oameni datorită RAM, dacă nu se iau măsuri pentru diminuarea acestui fenomen), principalul factor determinant fiind consumul abuziv de antibiotice. Conform datelor din raportul de țară CARMIAAM 2020 (Consumul de Antibiotice, Rezistența Microbiană și Infecții Asociate Asistenței Medicale), România este în topul țărilor europene privind consumul de antibiotice (locul al 3-lea, după Grecia și Cipru) și RAM. Pentru mai multe bacterii patogene, ponderea izolatelor rezistente la antibiotice în România este în continuare una dintre cele mai ridicate din Europa (ex: P aeruginosa, Acinetobacter spp., Klebsiella pneumoniae, MRSA, VRE). Aceste valori au crescut și mai mult pentru rezistența la carbapeneme și rezistența extinsă în cazul a două specii implicate în special în etiologia IAAM: K. pneumoniae (47,5% rezistență la carbapeneme) și Acinetobacter spp. (93,5% rezistență la carbapeneme). Comisia Europeană a revizuit planurile naționale de tip „One health” în lupta împotriva RAM, luând în considerare impactul antibioticelor asupra mediului.
Un studiu de caz complex cu care v-ați confruntat?
Au fost multe cazuri complexe pe care le-am întâlnit pe parcursul activității mele, m-aș opri la cel al unui adolescent, pe care l-am primit într-o gardă, cu stare generală foarte gravă, cu meningoencefalită acută bacteriană. Cazul a necesitat management multidisciplinar, cu internare prelungită atât în spitalul nostru, cât și în secția de ORL, respectiv neurochirurgie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu tratament complex medicamentos și chirurgical. Evoluția a fost lent favorabilă, m-a impresionat faptul că tânărul a venit apoi să mulțumească tuturor cadrelor medicale care l-au îngrijit și în anul următor ne-a trimis o fotografie de la festivitatea lui de absolvire a liceului.
Ce ne puteți spune despre abordarea și perspectivele terapeutice ale hepatitelor virale și a infecției cu HIV/SIDA?
Cred că atunci când vorbim despre o boală infecțioasă, trebuie să nu uităm măsurile de prevenție, apoi să abordăm stadiul cunoașterii actuale privind posibilitățile terapeutice. Iar dacă ne referim la hepatitele virale și la infecția cu HIV, managementul acestor infecții a cunoscut progrese remarcabile. Rămân de bază măsurile nespeficice de prevenție, atât pentru hepatitele cu transmitere digestivă (hepatitele A, E), cât și pentru hepatitele cu transmitere parenterală (B, C, D) și infecția cu HIV. Avem la îndemână profilaxia specifică, vaccinarea, pentru hepatita A și B și profilaxia pre-și postexpunere cu antiretrovirale pentru infecția cu HIV (recomandată anumitor categorii populaționale la risc). Pentru hepatita C există medicație antivirală cu acțiune directă ce are ca rezultat vindecarea acesteia, pentru hepatita B există actual mai multe opțiuni terapeutice, ce pot ține infecția sub control, iar pentru hepatita D avem acum opține terapeutică, antiviralul numit bulevirtide. În cazul infecției cu HIV, domeniu în care au fost făcute cercetări și descoperiri continue de molecule antiretrovirale, de la o infecție care era în anii 1980-1990 o boală cu rată înaltă de mortalitate, astăzi vorbim despre o boală cronică, pacienții care își iau corect medicația având o speranță de viață similară cu cea a popualției generale. Iar dacă vorbim despre medicație antiretrovirală, îmi amintesc de începutul activității mele profesionale în cadrul spitalului „Victor Babeș” din Craiova, când pacienții infectați cu HIV aveau de luat câte 10-12 comprimate pe zi, iar astăzi, schemele terapeutice sunt formate dintr-o singură tabletă (ce conține mai multe antiretrovirale din clase diferite), îmbunătățindu-se astfel aderența la tratament și calitatea vieții pacienților. Și lucrurile nu se opresc aici, există medicație injectabilă cu acțiune de lungă durată, cu administrare periodică (cabotegravir, lenacapavir) și vom asista, cu siguranță, la noi abordări terapeutice pentru infecția cu HIV.
Vă aşteptăm cu drag la Conferința din Bănie!
